Doar un procent infim din tara a fost inundat, ne-a spus presedintele Basescu, trimitind in derizoriu relatarile inundatiilor catastrofale cu toate ca si acele locuri fac parte din Romania, tara pe care o conduce. Doar citeva zeci de mii de oameni au ramas fara adapost, ce mare tragedie este aici, se stropsea la televiziuni acelasi, cu toate ca, fara indoiala, printre cei ale caror case au fost luate de ape, se aflau si simpatizanti de-ai dinsului, oameni care l-au votat ca "sa traiasca bine ". Oare cite procente ar fi trebuit sa se afle sub ape pentru a sparge nesimtirea prezidentiala si a-l face pe fostul marinar sa recunoasca nenorocirea, evidenta pentru toata lumea, dar mai ales pentru cei care locuiesc acolo? Oare citi oameni ar fi trebuit sa moara sau cite case sa fie distruse, cite sute de drumuri nationale sa mai fie blocate, sau poduri rupte pentru ca presedintele tarii sa rosteasca macar o vorba, daca nu sa si faca ceva si in folosul acelor oameni? Oameni care nu mai au nimic, care nu mai spera in nimic si care, in actualele conditii politice au doar citeva zile in care pot sa-si arate nenorocirile pentru a impresiona pe alti oameni, asemeni lor, si a-i determina sa-i ajute. Pentru ca de la cei care conduc tara au aflat clar ca au mari sanse, dealtfel s-au lamurit si banatenii, inundati in urma cu trei luni, care au aflat din gura actualului prim-ministru ca nu le va face nimeni hotel. Care prim-ministru se afla acum la Bruxelles, considerind mai importanta bifarea a inca unei vizite in strainatate decit jalea din tara. Isonul il tine Basescu care spune Moldovei si lumii ca nu s-a petrecut nimic ingrijorator, ca o tinem inainte pe drumul integrarii, iar panica inundatiilor a fost stirnita de ziaristi isterici si nu de viituri uriase, care au maturat totul in cale. Oare vizita tardiva pe care a facut-o in zonele calamitate l-a determinat sa-si schimbe parerea?
Toata aceasta negare a realitatii este facuta pentru a porni alegerile anticipate in urma carora atit presedintele care, conform Constitutiei, ar trebui sa fie "al tuturor romanilor " cit si primul ministru spera sa obtina si mai multa putere, fiindu-le insuficienta cea pe care o detin acum.
Interesanta abordarea prezidentiala: acelasi Basescu ne-a convins pe toti, cind trei romani plecati dupa senzational in Irak au fost luati ostateci, ce mare tactician este el si cum a coordonat magistral serviciile secrete pentru a-i recupera. Cei trei rapiti nu reprezentau decit ceva pe la o zecime de milionime din intregul popor in fruntea caruia se afla actualul presedinte, insa eforturile pentru eliberarea lor au depasit cu mult pe cele facute pentru oamenii loviti de napasta apelor. Atunci insa, ca un bun actor, presdintele si-a tinut speech-ul in fata natiunii, la ora de virf, nu ca acum cind a asteptat sa se mai retraga puhoaiele si abia apoi sa ne spuna, tot la ora de virf, ca nu s-a petrecut mare lucru.
Premierul nu si-a gasit vreme pentru a vedea concret ce se petrece si de ce este nevoie, mai putin momentele in care a trebuit imortalizat de fotografi. Guvernul a reactionat cu intirziere, trimitind cite ceva in zonele lovite de dezastru. Basescu a ramas citeva zile printre oamenii loviti de ape, incercind tardiv sa dreaga porumbelul ce i-a iesit din gura la sfirsitul saptaminii trecute, la televizor, cind a spus senin ca nu s-a intimplat mare lucru. Or fi alegerile anticipate ceva atit de important incit sa merite sa fie lasati oameni sa moara sau sa ramina pe drumuri pentru ele? O fi victoria aliatilor in acele alegeri atit de importanta incit sa merite orice pret? Sau s-a mers deja cu mult prea departe, iar politicienii, indiferent de partid, au devenit dispusi sa plateasca pentru putere pretul enorm al sacrificarii propriului popor. Pret despre care se inseala amarnic, inchipuindu-si ca il au prin buzunare.