Eminescu n-a existat. A existat numai o tara frumoasa, la o margine de mare, unde valurile fac noduri albe, ca o barba nepieptanata de crai. Asa zicea Marin Sorescu si ne vorbea despre ape ca niste copaci curgatori, despre oamenii simpli, dar conducatori destoinici, peste care istoria nu a trecut asa cu aceeasi usurinta cu care trecem noi acum peste istorie. Ar parea ca vorbim din basmele romanilor cand aducem aminte despre tara noastra, despre situatiile din trecut, vazute cu ochii mintii, dar mai ales despre cele actuale, traite, de unii, cu rusinea de a apartine acestui neam. La urma urmei, nici Iliescu n-a existat. A existat numai o Bunicuta, cu ochi mari cu care sa vada mai bine. O Bunicuta cu metehne serioase, cu obiceiuri de care e greu sa scapi cand nu vrei, indiferent daca este sau nu prea tarziu. Obisnuinta sa controleze tot si pe toti, ii vine uneori greu sa realizeze ca tara si varsta au pensionat-o. La ceas de iarna, sta la gura sobei cu razboiul (de tesut) si urzeste in continuare camasute de forta pentru nepotii ei, pe care-i iubeste nespus, din inertie, ca pe ochii din cap. Din capul dusmanilor, carora le-ar scoate ochii daca ar mai putea. Pai halal recunostinta, dupa o viata dedicata binelui patriei cu care se confunda. Cum sa accepti sa cazi in anonimat si sa nu mai ai ultimul cuvant, care sa taie in piatra seaca? Si, mai ales, cum sa fie altul mai destoinic, cand ea le-a pus in mana cutitul cu care sa taie painea de pe campiile patriei? Stand la geamul Casei in care mai spera sa aiba un cuvant de spus, Bunicuta se uita pe geam si vede un alt fiu al poporului, rasarit de te miri unde. N-ar fi crezut ca tocmai baiatul vecinilor saraci o sa fie cel adulat, in detrimentul nepotului princiar. Asa se intampla cand lasi treburile interne ale Imparatiei pe mana slugilor cucernice care te tradeaza fara nici o remuscare, pentru o rasplata mai mare. Gandurile zboara, iar Bunicuta da de zor la razboi. Camasutele trebuie terminate, sa fie bune de purtat cand ies odraslele in lume… Din poveste mult mai este, iar Romania nu a dus niciodata lipsa de doritori ai titulaturii de one man show. Istoria trebuie scrisa si, drept urmare, tocmai pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Iliescu.