Aveam o presimţire sumbră pentru începutul noului an şcolar. Anunţatul boicot al începerii anului şcolar nu are să fie decat praf în ochi. Da, este adevărat, clopoţelul a izbăvit singurătatea holurilor zugrăvite din sărăcie şi a pus capăt liniştii de la colţul şcolii, unde s-a aşternut deja covoraş de chiştoace. Da, este şi mai adevărat că dascălii au luat-o de la capăt cu aceleaşi lefuri fără să cartească, demonstrand că aceia care le apără interesele, sindicaliştii, sunt meseriaşi la gargară publică şi aspri la limbă cand vine vorba de spatele oficial. „1000 de profesori au protestat în faţa Ministerului Educaţiei” - acesta este un titlu pe care îl veţi găsi azi în toate ziarele, la capitolul „şi altele”. Doar o mie! Şi măcar dacă ar fi reuşit să impresioneze pe cineva... Asta demonstrează că şefii sindicaliştilor din învăţămant au fost suficient îmbrobodiţi, au „caştigat” servicii pentru nepoţele şi absolvenţei cuminţi care au învăţat, săracii, dar nu au reuşit să termine decat cu şase, şi că măcar vreo patru-cinci luni de aici încolo va fi o linişte plăcută în sistem, de o să îi ţiuie urechile ministrului Miclea. Iar ei, capii haiducismului alterat din învăţămant, sunt acum cei mai mulţumiţi oameni din Romania săracă. Am fost catalogat drept carcotaş nesimţit şi fabrică de baliverne atunci cand am pus la îndoială spiritul războinic al sindicaliştilor din învăţămant şi intenţiile lor bune. Doamne, ce mi-ar fi plăcut să fie aşa! Dar nu e. Ne-am întors exact de unde am plecat. Ce zic am plecat...? Se pare că nu ne-am urnit nicodată din mizeria asta. Ca să ceri ceva trebuie să întinzi mana, iar ca să o întinzi trebuie să o ai liberă. Jos labele, tovarăşi!