Orgoliile politicienilor nostri par a fi nemasurate. Intr-un fel, ele sunt firesti atunci cand este vorba de adversari. Devin de neinteles daca se manifesta in interiorul aceluiasi partid sau intr-o alianta. Regula jocului este sa respecti un protocol de fratietate incheiat prin consens. Altfel, il rupi, il arunci la cos si treci pe alta baricada.
Este de-a dreptul imoral sa-ti ataci la baioneta zi de zi aliatul, mai ales cand imparti cu el puterea, guvernarea si beneficiile acestora. Ca sa nu mai vorbim ca astfel de ofensive distrugatoare pot fi catalogate drept tradare, act care se pedepseste fie moral, fie penal, precum tradarea de tara.
Zilele trecute, cele doua partide din Alianta portocalie pareau sa fi ingropat securea razboiului. S-a dovedit insa a fi doar o mica retragere, pentru refacerea fortelor in vederea unor noi atacuri si contraatacuri. Liderii Aliantei D.A. dovedesc din plin ca legatura dintre ei a fost clar una de conjunctura, si nu una salutara. Modul in care inteleg sa transeze intre ei divergentele de opinie defineste o increngatura de interese mult mai periculoase decat cele blamate in campania electorala la adresa "sistemului ticalosit" al PSD. Se poate spune ca avem de-a face cu un act de inalta tradare de electorat, fapta care - ce-i drept - nu este pedepsita in Codul Penal. Electoratul s-a lasat pacalit de o culoare mai intensa, la fel cum se intampla cu bietii tauri in timpul coridei.
Grav este ca la producerea acestei fapte de inalta tradare de electorat este angrenat si Cotroceniul. Presedintele tarii are datoria de a fi un mediator intre fortele politice si nicidecum de a le asmuti unele impotriva altora. Sub pretextul ca apara interesele cetatenilor si ca este preocupat de bunul mers al treburilor tarii, presedintele tureaza la maximum angrenajul politic, asumandu-si riscul ca acesta sa se faca praf. Alianta portocalie, din care a facut parte si presedintele tarii pana la alegeri, gafaie tot mai tare si ai impresia ca este pe cale sa-si dea obstescul sfarsit. Chiar si bunele intentii declarate la momentul infaptuirii ei s-au risipit. In mod aparent paradoxal, guvernarea merge mai departe, de parca nimic nu se intampla pe scena politica. Asta estompeaza destul de bine actul de inalta tradare de electorat. Liderii Aliantei portocalii stiu foarte bine ca brambureala pe care au produs-o poate sa le dauneze, dar instinctul de autodistrugere pare sa fie mai puternic decat cel de autoconservare.