Deocamdata a ramas precum se stabilise: Romania urmeaza sa semneze Tratatul de aderare la Uniunea Europeana in tot mai apropiatul aprilie al anului viitor si sa adere pe deplin la 1 ianuarie 2007.
Prea multe emotii in aceasta privinta n-am avut in ultimele zile. Decizia politica e de mult luata, pentru ca nu numai Romania (si Bulgaria) au nevoie de UE, dar si pentru Europa Unita va fi, cel putin in perspectiva, avantajos sa includa in piata ei de desfacere si in rezervorul de forta de munca tarile de pe tarmul vestic al Marii Negre si de la Dunarea de jos. Decizia tehnica insa a avut nevoie de destule artificii pentru a trece. Ramasa in urma la cateva capitole (mai ales justitia si concurenta), Romania mai are de trecut prin niste furci caudine (citeste clauze suplimentare) pentru a-si lua locul la data fixata in UE. Altfel, va mai astepta ceva.
Cu mai mult interes au privit romanii Consiliul European de saptamana trecuta, dintr-un cu totul alt motiv decat fixarea in cui a calendarului aderarii. La Bruxelles s-au aflat trei dintre protagonistii vietii politice din aceasta clipa tensionata - doi presedinti si un premier. Pana la un moment dat, se spera ca, departe de vacarmul postelectoral dambovitean, ei vor putea discuta linistit si pe-ndelete constructia viitorului european. Invitatia facuta de Ion Iliescu lui Traian Basescu de a calatori impreuna in Europa alimenta asemenea sperante; dar viitorul presedinte a declinat invitatia, motivat de decizia predecesorului de a gratia, printr-unul dintre ultimele sale acte prezidentiale, o serie de personaje mult prea controversate, incepand cu Miron Cozma. Fiecare a calatorit cu un alt avion la Bruxelles, depanandu-si nestingherit propriile ganduri.
De ce a procedat cum a procedat Ion Iliescu, de ce a preferat Traian Basescu ca inca actualul si deocamdata viitorul presedinte sa nu faca echipa la Bruxelles? Toata lumea “se intreaba si socoate“. In fine, cand si cum vom intra in UE nu mai depinde acum de Bruxelles. Renegocierea unor capitole, la care se gandeste Basescu, ar echivala cu deschiderea unei cutii a Pandorei. Alt risc tot mai consistent sunt alegerile anticipate, care, in orice caz in privinta aderarii, ar crea dificultati suplimentare.
Daca in atmosfera politica in clocot din tara liderii principalelor blocuri de putere nu au reusit sa gaseasca un numitor comun, vor fi reusit demnitarii de la Bruxelles sa-i convinga (ne exprimam eufemistic) pentru o formula de guvernare, ori macar de coabitare, acceptabila? Din felul in care va evolua in zilele urmatoare agitatia postelectorala de la Bucuresti ne vom putea da seama, in sfarsit, in ce masura mai-marii UE pot inrauri politica unei tari europene. Mai ales ca asupra acestei chestiuni pe malurile Dambovitei s-au ventilat variante felurite. Deocamdata, cert este ca Uniunea Europeana are nevoie de state membre care sa intre acolo cu stabilitatea interna gata stricata.