Cred ca sistemul judiciar este bun in masura in care toti primesc ceea ce merita. Daca un om sarac fura de foame, se poate el compara cu unul care a furat sute de miliarde si asta fara sa se opreasca? Il poti banui pe cel din urma ca a furat de foame? Cu siguranta nu. Poti sa spui ca si-a dorit mai mult si ca a facut un efort minim pentru a avea ceea ce are. Poti sa crezi ca a dorit sa-si faca vila cu piscina si sa-si traga la scara masini cit mai scumpe care sa rupa gura tirgului si toate astea pacalind statul si pe noi. Si-a dorit sa faca in ciuda a€œfraierilora€�, adica oamenilor da€™alde noi, care muncesc zilnic, fara sa se gindeasca macar ca ar putea sa insele statul sau sitemul pentru a cistiga ceva banuti in plus. Si atunci cum poti sta indiferent cind il vezi pe cel care a furat de foame ca zace in puscarie vreme de trei-patru ani, iar pe cel care a devalizat tara ca pleaca bine mersi peste granita chiar de sub nasul si chiar cu acordul unor magistrati? Mai mult decit atit, nu-i pot intelege pe acei magistrati care le fac a€œfavoruria€� unor astfel de infractori. Procurorii si judecatorii sint cei care au muncit ani de zile ca sa ajunga in functiile in care au ajuns. Ei stiu ce inseamna sa muncesti si sa cistigi un ban din munca onesta. Stiu ce inseamna sa iei un ban prin sudoare, chinuindu-ti creierii si mintea pentru a gasi cele mai bune solutii. Tocmai de aceea imi este foarte greu sa inteleg resortul care se misca in momentul in care un personaj interlop vine si-ti baga sub nas o suma fabuloasa in schimbul libertatii. Ar trebui sa-i inece minia ca un individ care a facut bani furind vietile unor copile, pe care le-a dus sa se prostitueze sau carora le-a vindut droguri, le intinde un ban cistigat din aceste actiuni inumane. Ar trebui sa fie cuprinsi de scirba ca li se ofera bani murdari, cistigati de pe urma lacrimilor unor oameni. Ar trebui sa fie cuprinsi de revolta si sa faca in asa fel incit aceste personaje sa ajunga acolo unde le este locul si daca se poate pentru mult timp. In schimb ii auzi ca se lauda cu avocatii care i-au scapat sau cu nume de magistrati care si-au pus stampila pe libertatea lor. Acesti magistrati par sa nu realizeze ca s-au condamnat definitiv la focul Iadului si ca vor plati vesnic pentru lacrimile celor care au murit sau au fost distrusi de indivizi eliberati de ei. Cred ca asemenea magistrati nu si-au vazut niciodata chipul in oglinda si sint de o mie de ori mai vinovati decit sinistrii pe care-i elibereaza.