Ca in fiecare an, iarna ia autoritatile locale pe nepregatite, desi cu totii se bat cu pumnii in piept, la orice ora din zi si din noapte, ca sunt gata sa intervina atunci cand da zapada. Pe cat este de alba si frumoasa, numai buna de privit, pe atat s-a transformat in cea mai mare grija a prefectilor, primarilor si a comandamentelor create - culmea! - special pentru astfel de situatii de urgenta si posibile dezastre naturale. Daca stai sa pleci urechea la ce declara cei insarcinati cu pastrarea unei oarecare normalitati, indiferent de conditiile meteo, ai putea sa juri ca pregatirile de iarna au fost facute de catre comandamentele judetene cu mult timp inainte de sosirea propriu-zisa a iernii, ca utilajele stateau in stand-by, soferii dormeau imbracati, gata sa sara direct in bocanci in caz ca se da alarma. Si atunci de ce ne mai mira ca, in timp ce zapada invadeaza fiecare colt de tara, facand ca drumurile sa fie impracticabile si izoland mediul rural, toate acestea iau prin surprindere si pe cei mai "pregatiti” dintre reprezentantii administratiilor locale? Pe de o parte, prefectii ar putea avea o scuza: sunt noi si inca nu au dibuit fiecare cotlon de judet, nu au dat-o la pace cu toti sefii de descentralizate din preajma si n-au pus la punct nici o strategie. Prima greseala se iarta intotdeauna, iar pentru ei ar fi prima iarna pe care o traiesc in functia cea noua. Pe de alta parte, toate acestea ar trebui sa reprezinte o provocare pentru cei care sunt elemente noi in structurile administrative, sa arate ca nu degeaba au fost pusi intr-o functie si ca merita cu varf si indesat. Sau macar ar trebui sa lase impresia ca isi dau interesul. Da bine in ochii poporului. Niciodata nu le poti face pe toate, iarna e grea si nu te poti pune cu natura… poporul stie si te iarta, dar ramane cu impresia ca ti-ai dat silinta. Cam dupa principiu acesta s-a ghidat, probabil, si noul ministru al Transporturilor, care s-a preocupat atat de tare de situatia inzapezita din tara, incat a dat fuguta repede pana pe malul marii, ca sa vada cu ochii lui dezastrul sau... poate minunea ca a nins in sfarsit si la mare. A venit, a vazut si a plecat. Dar macar poate ca, o saptamana, sa doarma linistit, ca a inteles poporul ca lui ii pasa de situatia transportului din tara. A ajuns sa circule o vorba ca de obicei ninge doar in week-end sau de sarbatori, cand grosul angajatilor este acasa, in afara programului.