Sunt atitea lucruri bune de aratat in jurnalism. Dar sint si atitia laudarosi si palmagii. Mereu vind, mereu se foiesc, mereu incercind sa arate mai tare decit sint in realitate. Vestea buna e ca reporterii ca ei te fac sa te distingi. E adevarat ca jurnalismul e o treaba grea, si toti sunt sub presiune, toti urmaresc ca ziarul sa apara. Nimeni nu doarme, dar iti este permis sa zimbesti citeodata. Trebuie sa stii pentru cine scrii. Si mai trebuie sa stii la ce esti bun. Iar daca esti sau nu bun o spun cei care citesc nu tu. E plin orasul de foi volante, fituici nenorocite si altele asemenea. E plin de prosti care mor de grija altora, in fiecare zi citesc cum se lauda saracii singuri, ca noi sintem destepti si impartiali, toti cititorii nostri spun asta. Care cititori mai amaritilor? Poate ar trebui sa scrieti ca toti cei 23 de cititori spun asta. Cica noi asa am spus nu cum a zis concurenta noastra, care a scris altfel. Care concurenta? In momentul in care noi avem vinzari de 7-8 ori mai mari decit urmatorul ziar local asta nu se mai cheama concurenta se cheama galop de unul singur. Sint ziare locale despre care nici nu stiam ca exista si eu cica sint in domeniu. Le-am vazut pe la chioscuri, am intrebat vinzatorul si mi-a spus ca nu a vindut niciodata vreun exemplar. Probabil ei scriu ziarul cap coada, ei il tiparesc. Ii si vad cu miinile crapate, plini de tus de la tipografie, cu o geanta jerpelita in care incape lejer tirajul ziarului pe toata luna. Piata de media din Romania este foarte dura, din cauza numarului mare de publicatii. In acelasi timp este si foarte permisiva, odata ce foile astea volante supravietuiesc de ani de zile. In mod normal inceputul e mai greu, dupa aceea ori te impui pe piata ori dispari. Dar cei de care pomenim sint la inceput de ani buni de zile si la inceput or sa ramina. Calitatea textelor este normal, slaba sau inexistenta, altfel ar avea cititori. Cum spuneam au grija sa se laude ei singuri. Ba sint lideri de piata, ba sint consilieri ai politicienilor. De fapt scriu dupa cum bate vintul. Rideam astazi citind intr-o foita din asta semnele intoarcerii cu 180 de grade. De unde pesedistii erau rai pentru tara, acum au lideri adevarati, care vorbesc pe intelesul oamenilor, in timp ce liderii Aliantei sint contestati in propriile partide si slabi, nu mai sint solutia pentru Romania, cum erau acum trei zile. Asta se poate evita scriind echilibrat si impartial, dar homelesii jurnalismului nu pot face asta. Au un apartament amarit, citeodata stau in chirie si acolo si fac un ziar pe genunchi. Oricum nu vor invata niciodata ce inseamna responsabilitatea cuvintului scris. Din pacate acrediteaza si incet, incet ideea ca asta inseamna jurnalism, un amarit care isi maninca de sub unghii si face frumos daca ii dai ceva bani de reclama. Ori jurnalismul inseamna in primul rind cautarea onesta a adevarului. Dar asta nu mai conteaza cind te chinui sa traiesti dintr-o foaie volanta cu tiraj secret, de care nu stiu nici vecinii.