Sa se fi abatut o noua nenorocire asupra Romaniei? Populatia pare convinsa de existenta gripei aviare, strainii isi iau toate masurile de precautie, refuzand sa mai primeasca produsele de pasare din Romania, numai specialistii, cei care ar trebui de fapt sa traga semnalul de alarma, nu se pronunta. Asteapta sa vada ce spun si specialistii englezi, desi cei de la Bucuresti au spus cat se poate de clar ca pasarile moarte de la Ceamurlia nu erau gripate. Dar, de, englezii sunt mai sofisticati si stiu mai multe! Pana atunci insa panica a cuprins intreaga Romanie. Oamenii au inceput sa caute singurei mortaciunile de prin balta, sa le duca la analize, si responsabilii de la Directia Sanitar Veterinara le-au permis, desi parca indicatiile de la minister erau altele. Pana una alta, infrigurarea asta cu gripa aviara, care apare de fiecare data cand se mai descopera o pasare moarta si dispare cum este disecata la laborator, nu face altceva decat sa arate, inca o data, saracia romanului. Pai fratilor, noi am ajuns sa ne numaram pasarile moarte de foame si pana vom constientiza asta, vom ajunge sa nu mai stim nici cum miroase un ou prajit! Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca, dupa cum se comporta, oamenii par sa nu mai fi vazut in viata lor o curca care a inghitit o sarma sau niste gaste care s-au intoxicat cu furadan. Nu ca nu e buna constientizarea pericolului pe care il constituie gripa aviara, dar domniile lor specialisti, in loc sa tot dea din cap negand existenta vreunui caz „deocamdata”, ar face mai bine sa-i instruiasca pe gospodari cam care sunt simptomele bolii. Pai daca ii trece prin cap vreunui satean mai sugubat, cum sunt destui prin satele noastre sa hraneasca ratele vecinului cu visine scaldate in alcool, a doua zi satul se trezeste in carantina, si cu toate orataniile sacrificate. Si asta doar pentru ca gospodarul nostru panicat habar nu are ce e aia gripa aviara si cum se manifesta. El stie doar atat: omoara pasarile. Si uite asa ramane sateanul nostru cu degetul in gura, si fara pasari, si fara banii pe ele, ca statul spune ca va achita contravaloarea pasarilor in functie de greutatea orataniei, dar cine sta sa le cantareasca inainte de a le lua gatul. Astfel se intampla la Ceamurlia de Tulcea, unde satenii spera sa primeasca macar de o punga de zahar pe gainile sacrificate, in conditiile in care statul promite si luna de pe cer.