Zice-se ca proaspat trimbitatele alegeri anticipate au pus pe jar intreaga tara. Acest lucru nu este deloc asa, a pus pe foc doar tara lor, a politicienilor, care, asa cum se stie, locuiesc in alta lume. Restul, adica noi, cei multi, locuim in lumea reala, departe de Casa Poporului. Iar in lumea reala sint inundatii catastrofale, dar care nu ajung pina in parlament. Sint si cozi la medicamente, numai ca parlamentarii si le procura de altundeva decit de la farmacii. Sint si greve, pentru ca poporul traieste tot mai greu din cei citiva banuti amariti primiti ca salariu, iar aici este de acord chiar si parlamentarul care si el traieste cu greu din salariu chiar daca e de macar zece ori mai mare, asa ca chiar a hotarit sa si-l creasca, doar pe al lui insa.
O sa se agite clasa politica, o lume de mii de ori mai mica decit lumea noastra. Deja se fac drumuri la capitala, unde se rasucesc aliante pentru a se desface imediat pentru altele mai promitatoare. Se aranjeaza locuri pe viitoarele liste, toti vor sa fie macar inca o data, iar cei care nu au fost, vor si si ei. Este ciudata frenezia cu care isi inchipuie politicienii ca fac treaba, ca toaca frenetic banul public din care sint platiti, totul plecind de la joca unui guvern sovaielnic, incapabil sa faca dreptatea pe care a promis-o si cu atit mai putin sa scoata si adevarul.
Se vor agita proaspat numitii sefi, pentru care viitorul devine incert, stiut fiind ca daca se prabuseste mina care i-a impins se duce si vremea lor. Politicienii amatori de parlament vor veni iar cu alte promisiuni cu toate ca ecoul celor facute in urma cu o jumatate de an inca nu s-a stins. Vor promite din greu si unii si altii. Se vor rosti cuvinte mari: reforma, aderare, demnitate, care se fac saisprezece ani de cind sint pomenite. Vor spune ca fac dreptate, ca repara nedreptatile pe care si le pun unii altora in circa insa nimeni si nimic nu ne poate fac sa ii credem iar.
Sau poate, intruniti la sfat de taina, vor hotari in frunte cu Basescu sa incheie acest bilci penibil si sa lase anticipatele pentru altii, ce rost ar avea o confruntare electorala din care nu se stie cine cistiga. Sau se poate chiar ca Tariceanu sa se razgindeasca, poate l-o fi luat gura pe dinainte cind a spus ca demisioneaza, s-o fi incalzit si el un pic. In acest caz, daca nu se mai fac anticipate, lumea lor va rasufla usurata. Unii vor regreta putin, convinsi ca au pierdut momentul.
Lumea noastra ramine in schimb exact la fel: cu inundatii, cu cozi la medicamente, cu greve. Dar fara anticipate, amanunt pe care ma indoiesc ca il va remarca cineva.