Dragi tovarasi si pretini! Se implinesc 17 ani de cand ati iesit pe strazi fluturand tricolorul decupat, racnind: "Ole, ole, Ceausescu nu mai e!" si "Dictatorul a fugit!". Atunci v-ati imbratisat ca fratii, v-ati salutat cu farurile Daciilor jerpelite si v-ati claxonat, fara sa va injurati in intersectii. Atunci ati ascultat, pentru prima data, colinde la TVR si ati rasuflat usurati cand au fost impuscati Ceausestii.
Au trecut 17 ani de cand vi s-au desfiintat ratiile de zahar, ulei si margarina. De cand nu mai adunati cota de 20 de litri pe luna ca sa plecati in concediu la mare. Tot 17 ani au trecut de cand ati aflat ca in tarile occidentale nu se circula, duminica, alternativ, o data masinile cu numere pare, o data cele cu numere impare, asa cum va explicau "ecologistii" din conducerea de Partid si de Stat.
Saptesprezece ani de cand nu va mai trimiteti bunicii, noaptea, cu scaunele, sa stea la coada la lapte si nu va mai tineti randul cu capacele de butelii pe marginea drumului.
Pe vremuri, stateati la lumanare sau acumulator cand se taia curentul, ca sa participati la efortul tarii de a da mai multa energie electrica la export. Nu mai aveti nevoie de pile ca sa prindeti niste "adidasi" de porc si painea alba din Ungaria nu mai are gust.
Aveti voie sa spuneti orice bancuri, sa criticati cu voce tare pe cine aveti chef, sa cititi orice carte si "almanahele" nu mai au pe prima pagina portretul retusat al conducatorului iubit, impreuna cu 20 de pagini inchinate activitatii sale revolutionare.
Draga tovarase! Nu mai asculti "Europa libera" in surdina, de teama ca te dau in gat vecinii, la Securitate. Nu mai vibrezi de patriotism revolutionar cand asculti magistrale cuvantari si nu mai trebuie sa inveti cat otel pe cap de locuitor va da Romania in urma Directivelor Congresului al XV-lea.
Saptesprezece ani de cand nu mai e o crima sa ai rude in strainatate, nu mai ovationezi si nu mai strigi sloganuri cand vine Tovarasul in vizita de lucru.
Nu te mai rogi de Sindicat sa-ti repartizeze o butelie sau un televizor color si butonezi, plictisit, dupa filme, in loc sa urmaresti vizita Tovarasilor in Pakistan sau Mongolia. Ai ziare cu scandaluri si dezvaluiri, nu pagini intregi de cuvantari trase la indigo. Ai masina straina si nu-ti mai darama casa Partidul, ca sa te inghesuie la bloc.
Copiii tai invata engleza, nu rusa, se dau pe internet si nu mai sunt nici Soimi, nici Pionieri, nici Utecisti. Sunt copii.
Draga tovarase si pretin, din 22 decembrie 1989 nu mai esti obligat sa gandesti, sa simti si sa traiesti, tu si familia ta, asa cum iti impun Documentele Partidului. Ar mai fi multe de spus... As putea sa-ti arat cat de diferita ti-e viata, dar ma tem ca esti uituc si faci parte dintre cei 53% care au ajuns sa creada despre comunism ca era bun.