Actuala guvernare se misca spre noi orizonturi. E clar ca data de 1 ianuarie 2007, care in mod normal ar fi trebuit intampinata cu serbari, cu multumire, cu speranta, starneste toate patimile. Alianta D.A. pare sa se destrame dupa o vreme cand a obtinut destule succese, daca ne gandim ca a luat puterea in 2004. Apoi a tras Romania din pozitia de secundanta a Bulgariei, in castigator detasat in raport cu vecinul de la sudul Dunarii, pe directia de mers Bruxelles. Apoi economia a inceput sa duduie. Investitiile straine vin berechet. Omul incepe sa simta la buzunar. Bugetul e bine alimentat, cota unica de impozitare 16% a functionat, in ciuda tuturor temerilor. Romania e in randul lumii bune, ca sa zic asa. Contam si noi prin Europa, spre supararea d-lui Catavencu, daca va amintiti, candidatul nefericit, inlaturat de la centru de Agamita Dandanache. Ce ne trebuie noua Europa? Vorba aia. Cam asa ar veni, daca te uiti spre liderii ADA. In ciuda acestor realitati simple, care arata ca Alianta D.A. a performat onorabil, nu vad nici o fericire printre liderii ei. Dimpotriva, par ca se afla la un divort dupa o casatorie paguboasa. Fiecare incearca sa duca acasa ceva in plus decat celalalt. Unul case, celalalt copiii, bijuteriile, afacerea etc. Se cearta pe mostenire, pensie alimentara, pe cine a fost mai breaz, mai moral, mai activ. In loc sa-si frece mainile multumiti de isprava, sa vina la electorat si sa zica: mai vrem un mandat, ca uite ce buni suntem, ei arata unul spre celalalt, plini de reprosuri. Si ca intr-o sala de tribunal, dau vina unul pe celalalt. Ca si cum ar exista o vina, o nenorocire, si nu un succes. E ca un divort in lumea buna, astora li s-a urat cu binele. S-au saturat de putere, de guvernare, vor in opozitie. Au facut bani, avere, au copii frumosi, calatoresc, au tot ce le trebuie, si de atat bine se si despart. Au uitat cand erau amarati, cu 15% (PNL plus PD) in parlament, si PSD-ul batea pas de defilare. Vor iar sa se joace in curtea din spatele casei. Vinovata de situatie este competitia interna care s-a declansat intre PNL si PD pentru a trage foloasele de imagine de pe urma guvernarii. Fiecare isi revendica meritul pentru "succesele obtinute", pentru ca in alegeri electoratul sa "aleaga bine".Am vazut deja discursul lui Boc care isi lauda ministrii, uitand de aportul partenerilor, de parca democratii sunt singuri in guvern. Ideea este ca angaralele sa le plateasca - electoral - altii, mai ales liberalii. Si exemplele din ADA s-ar putea inmulti, cu acest procedeu prostesc de a se minimaliza unul pe altul. Asta e unu. Doi: "grupurile de interese" - ca sa citez din clasici - au declansat alta competitie: cea pentru avantajele foarte concrete al guvernarii. Intre liberali si democrati este o batalie pe viata si pe moarte pentru controlul resurselor. Ultimul exemplu a fost disputa in jurul Ministerului Economiei, borcanul cu miere al intregii afaceri. Domnii astia se sacrifica pentru patrie, dar numai pe bani buni, nu oricum. E vorba de autostrazi, de banci, de fonduri UE, de petrol, de primarii si comenzi de stat. De aici batalia asta sangeroasa, dintre fostii logodnici. As spune ca nici nu vad decat in plan secund latura politica a acestei crize. Se vede tare de tot cea economica, de afaceri. Si asa, spalandu-si rufele in public, nu in familie, cu fiecare zi se apropie de trecerea in opozitie. In acest context a aparut alt razboi: cine se salveaza. Cu Basescu la manete, mare sef de trib, PD spera sa fie el cel care la numaratoarea voturilor sa scape. Liberalii, fara un presedinte la Cotroceni, par neajutorati. Ii ajuta si lovitura venita exact de aici, o data cu aparitia gruparii Stolojan, care va toca PNL marunt, marunt. PNL pare condamnat sa sufere o infrangere electorala de proportii, in vreme ce PD are sanse sa se salveze, chiar daca mijloacele nu sunt tocmai curate. Dar lumea politica e o jungla, lucru pe care si liberalii, in ciuda aerului lor european, boieresc, il stiu foarte bine. E un divort cu nabadai, si regula este: cine pleaca primul din casa pleaca mai bine.