ZIÁR ae n. Publicatie periodica (de obicei cotidiana), care contine stiri si informatii actuale din diferite domenii de activitate (sociala, economica, politica etc.); jurnal; gazeta.
Lucrez de ani multi in presa, dar ma intreb si astazi ce este un ziar, dincolo de definitia sa. Este o simpla bucata de hartie pe care s-au tiparit niste cuvinte cu existenta efemera? Ce da forta si putere foii care a doua zi atata focul in soba sau inveleste rafturile cu muraturi in camara de alimente? Fotografiile puternicilor zilei si dezvaluirile despre corupti sub borcanele cu compoturi...
In spatele hartiei fragile, zeci de oameni aproape anonimi lucreaza sapte zile din sapte pentru articolul care traieste o clipa. Informatia smulsa cu greu, dezvaluirea riscanta, batalia cu morile de vant, care au ca singura rasplata farama de glorie si de eternitate a semnaturii de la finalul articolului. De unde isi extrag puterea de a continua a doua zi oamenii acestia vulnerabili in fata greutatilor, greselilor si dezamagirilor!?
Din credinta sau, poate, din iluzia ca vorbele lor tiparite pot schimba o lume, pot curata murdaria, pot indrepta raul, scotandu-le la suprafata, aratandu-le in toata goliciunea si mizeria lor.
In mod traditional, ziarele nu trebuie sa fie de acord cu oamenii care ne conduc si care au puterea in mainile lor. Ziarele trebuie sa le arate greselile, trebuie sa-i critice, trebuie sa ii forteze sa se indrepte. Trebuie sa deschida ochii oamenilor de rand, sa le dezvaluie realitatea din spatele aparentelor, jocurile de interese din spatele minciunilor servite de "conducatori".
Judecatorii ziarelor nu sunt "sefii" care pretind ziare de protocol, iti zambesc dulce cand ii lauzi si inceteaza sa te mai salute cand ii critici. Nu. Judecatorul ziarelor este cititorul. Prin simplul gest de a scoate din buzunar cativa banuti, el legitimeaza existenta unui ziar si a oamenilor in carne si oase din spatele semnaturilor. Elimin din start acele ziare care isi momesc cititorii cu iluzia castigurilor imediate, prin "campanii" de promovare, cu automobile straine sau cu seturi de cutite inutile. Cred in ziarele modeste, facute de ziaristi modesti, ziare care isi croiesc drum pe piata schimbatoare si in constiintele cititorilor, incet, prin ceea ce vor sa fie, nu prin ceea ce vor sa para.
Cand esti ziarist nu este usor nici sa scapi de constrangeri, nici sa fii incoruptibil, nici sa fii corect. Nici sa fii drept. Dar te straduiesti, din toate puterile, pentru ca acesta e crezul tau.
Primaria si-a facut o publicatie si i-a spus "ziar". In parte, pentru a alimenta orgoliile nemasurate si pentru a alina frustrarile conducatorilor sai si ale pseudoziaristilor de circumstanta. In parte, pentru ca oamenii Primariei spera ca prin urletul bilingv, in 65.000 de exemplare, al "ziarului" sa acopere cu bolboroseli de lauda cuvintele de ocara ale ziarelor adevarate.
Daca Petru Filip ar fi imprastiat din balconul Primariei doua miliarde si jumatate, in bancnote de 50.000 de lei, banii oradenilor ar fi fost cheltuiti cu mai multa chibzuinta si ar fi servit o cauza mai buna.
Am credinta ca efortul imoral si aproape ilegal de a infunda maculatura laudatio in cutiile postale si in mintile oradenilor, pe banii lor, se va dovedi inutil. Pe termen lung, va fi chiar contraproductiv. Pentru ca, oamenii lui Dumnezeu, ceea ce faceti voi, oricum i-ati spune, nu este ziar! Tocmai de aceea, va disparea. Daca e nevoie, odata cu voi.
Asa cred eu. Si semnez