Aderarea la Uniunea Europeana constituie, in adevaratul inteles al cuvantului, o reala oportunitate pentru Romania, ca si pentru toti cetatenii ei, dar, in acelasi timp, implica, neaparat, respectarea si indeplinirea unor criterii ce reprezinta insasi temeiul crearii acestei Uniuni.
Asadar, Romania, de acum, are prilejul, dar si obligatia, sa dovedeasca si sa confirme existenta si capacitatea potentialului creativ necesar infaptuirii si valorificarii la cote superioare a tuturor oportunitatilor oferite de aderare.
Este un examen pe care il urmaresc cu atentie si cu real interes celelalte 26 de state membre ale U.E. si, in aceeasi masura, intreaga suflare romaneasca, cea care, in marea ei majoritate, a dorit cu ardoare, dar si cu speranta, aderarea, exprimandu-si convingerea ca, valorificand cu maxima eficienta tot ceea ce ofera aceasta unica si certa oportunitate, o va apropia tot mai mult si mai temeinic sansele edificarii si consolidarii vietii la inaltimea acestor noi standarde.
Se poate aprecia ca acesta este un moment hotarator care va statornici nu doar un nou statut, dar si perenitatea Romaniei in lumea civilizata, corespunzator ulterioarei integrari europene, ca etapa a globalizarii.
Un eventual esec la acest sever examen, in timp, presupune aparitia unor urmari nefaste.
Dar, cine sunt chemati sa sustina acest examen?
Noi, toti, romanii, laolalta, de la mic la mare, de la Vladica pana la opinca. Fiecare, pe masura priceperii si putintelor lui dar, mai cu seama, in functie de locul si raspunderea ce i-a fost incredintata de obste. Si, nu oricum, ci printr-o maxima si continua incordare, o solidarizare ferma, cinstita si inechivoca, fara ezitari si tergiversari, totdeauna paguboase.
Dar, primii invitati sa infrunte rigorile acestei dificile confruntari sunt "alesii" nostri, asa numitii "cei mai buni si cei mai capabili" dintre noi.
De aceea, si cel mai umil cetatean al tarii, de acum, se va intreba, tot mai serios si mai insistent, daca in cei 17 ani de la incalceala din decembrie 1989 (socotim ca este inca prematur sa-i conferim atestatul de "revolutie" acordat intr-o suspecta graba de cei interesati si neamici ai adevarului), "alesii" nostri, macar prin sudoarea fruntii lor, au corespuns minimelor cerinte impuse de responsabilitatea ce li s-a incredintat.
Se poate aprecia ca realitatea pe care o traim astazi cu totii, mai putin o parte dintre "cei alesi", infirma sperantele pentru care au fost trimisi sa ocupe inalte fotolii publice.
Si, de ce aceasta situatie, se intreaba, la fel de firesc, cetateanul?
Pentru ca o parte insemnata dintre "cei alesi" au supralicitat cu vadita ostentatie, in propriul folos, oferta oportunitatii.
Mentalitati si sechele mai vechi si mai noi au creat mediul propice folosirii tuturor oportunitatilor in interes personal, in paguba societatii.
Se intalnesc, astfel, tot mai frecvent, "alesi", si nu numai, care, prin ceea ce fac, in total dezacord cu promisiunile verbale, dovedesc ca pentru a-si satisface interesele proprii, ca si ale diversilor clienti, cumetri etc. etc., adopta si aplica, sistematic si conjunctural, asa-zise principii si pareri diferite. In felul acesta devin cei mai invederati oportunisti, aflati in conflict flagrant cu cele mai elementare reguli morale.
Oportunismul, in intelesul bun al cuvantului, presupune un aspect pozitiv, un pragmatism cu rezultate bune si chiar fericite pentru societate.
Oportunismul actual insa a realizat dimensiuni endemice, sufocante pentru cei ce traiesc si muncesc dupa principii morale sanatoase.
Oportunismul prezentului se intalneste in toate mediile, cu precadere pe cele mai de sus trepte.
In general, oportunistul exploateaza cu specifica dibacie orice situatie existenta. El nu-si face proces de constiinta (poate ca nici nu o are), iese cu trufie vicleana din randul celor mai multi pe care, de obicei, ii ignora si chiar ii dispretuieste, este certat cu valorile morale care, de fapt, constituie temelia unei societati normale: cinstea, corectitudinea, bunul simt, respectul fata de lege, ca si fata de semeni etc.etc.
Existenta unui asemenea ins reprezinta un risc potentiabil pentru starea de normalitate a societatii.
In masura in care acest flagel, de o suparatoare evidenta, va fi eradicat mai repede, prin mijloacele ce ne sunt suficiente si inca la indemana, vom putea avea garantia ca eforturile tuturor romanilor, in frunte chiar cu "alesii" lor de buna credinta, nu vor fi zadarnice ci, dimpotriva, vor deveni un bun temei pentru indeplinirea neconditionata a tuturor nevoilor interne si, neaparat, in deplin acord cu cerintele europene, ceea ce, de fapt, constituie insasi ratiunea existentei si evolutiei Romaniei in conditiile demnitatii si prestigiului international ce i se cuvine.
Altminteri, ne pot pandi si astepta multe rele! Atentie, deci, la ceea ce face fiecare dintre noi si, mai ales, la ceea ce fac oportunistii!