Romanul spune adesea, ori de cate ori are prilejul, „ai carte, ai parte“. Pentru el, dascalul, carturarul si toti cei care trudeau cu stiloul in mana erau, pana nu de mult, la fel de respectabili. Este posibil ca aceasta perceptie sa se fi intarit in zorii capitalismului, cand intelectualul capatase un statut special aparte. Era, probabil, si motivul pentru care taranul nu se dadea in laturi de la nici un fel de sacrificiu pentru ca odrasla lui sa mearga la scoala si sa ajunga macar invatator. Din acest punct de vedere, lucrurile nu s-ar fi schimbat prea mult in vremea regimului comunist daca „inflatia de educatie“ promovata n-ar fi perimat esenta dictonului.
Atunci a aparut si senzatia ca, toata lumea avand parte de carte, diferenta se face in sens invers. Era pe atunci, ministru al Invatamantului Aneta Spornic. La un moment dat, s-a propus ca limbile straine sa fie introduse inca din clasa a doua. Ea s-a opus, spunand sec: „Eu nu stiu nici o limba si tot am ajuns ministru“. Cam asta a fost si mesajul presedintelui Traian Basescu. In discursul sau de inceput de an scolar, presedintele le-a spus elevilor ca nu este nevoie de premianti pe linie de vreme ce el, care nu a luat vreun premiu, a ajuns presedinte. Ideea a prins, si pe mai toate canalele de informare se canta acest refren. Este o abordare extrem de facila, care n-are cum sa nu prinda la elevi. Mai ales ca la ordinea zilei este si parerea ca elevul trebuie sa decida singur ce are de facut. Atunci, unde mai este rolul formator al scolii?
Nu este de mirare ca, la nivelul institutiilor, specializarea pentru a ocupa un post anume nu mai conteaza. In numele unei asa-zise priceperi manageriale, oricine se poate ocupa de orice. Este evident ca, in astfel de conditii, la ce bun sa mai stai cu burta pe carte. Este destul ca sa te „specializezi“ in cultura pomilor ca sa fii un bun ministru al industriei. Sau sa ai ceva notiuni de contabilitate ca sa te ocupi de sanatatea unei natii.
Toate astea ar putea fi de inteles daca, pe de alta parte, nu diploma ar fi cea care conteaza. Chiar in aceste zile, politistii de frontiera sunt „cernuti“ dupa studii. Cine nu are diploma de Bacalaureat zboara afara. Aici nu mai conteaza capacitatea „manageriala“? Avem clar de-a face cu principiul „egalitatea e buna, dar nu pentru catei“, aplicat cu tenacitate de cei interesati. Cu toate astea in fata, la ce bun sa mai invete odraslele noastre. Dupa exemplul presedintelui, al ministrilor si al altor inalti functionari, ei nu vor cere decat note de trecere. Si n-are decat sa se vaite nu stiu ce sef ca la concursurile pentru ocuparea unor posturi de mare raspundere nu vin decat candidati foarte slabi.