Sistemul actual de obtinere a mandatelor de parlamentari (identic pentru consilieri comunali, orasenesti si judeteni) se bazeaza pe considerarea judetului si a municipiului Bucuresti ca o singura circumscriptie si pe votul pe lista de partid. Pe scurt, partidele propun o lista de candidati, aceasta lista este votata intr-o anumita proportie de alegatorii unui judet, iar apoi se fac niste calcule destul de simple pentru a stabili cate locuri a luat fiecare lista de partid in fiecare judet. Voturile ramase neutilizate (respectiv cele care nu constituie un mandat intreg) se aduna la nivel national, astfel incat partidele mai pot obtine cateva locuri pentru faptul ca au liste in toata tara. Acest sistem se numeste reprezentativ, pentru ca exista o reprezentare aproape directa a numarului de voturi obtinute in fiecare judet in numarul de mandate alocate fiecarui partid in judetul respectiv.
Sistemul functioneaza in Romania, cu mici modificari, din 1990. Sistemul duce aproape natural la cateva consecinte importante. Acest sistem favorizeaza centrul partidului fata de organizatiile locale. Cu alte cuvinte, conducerea centrala a partidului are libertatea absoluta de a decide cine sa fie pe lista si pe ce pozitie. Organizatiile judetene se pot trezi in situatia ca nu au nici un om local pe lista respectiva, deoarece puterea lor de influentare este foarte redusa. Ca urmare, pe liste pot aparea tot felul de oameni din tot felul de motive. Oameni care il cunosc bine pe presedintele partidului, din familie, din afaceri sau din istoria lor comuna. Oameni care au platit ceva pentru a fi pusi pe liste. Oameni care si-au negociat pozitia pe lista cu decidentii finali care, de obicei, sunt sefii de partide. Sistemul produce deci in mod natural o ruptura intre electoratul local si politicienii care il reprezinta. Aceasta ruptura a devenit destul de evidenta in special in legislatura 1992-1996, cand diferenta dintre ce voia publicul si ceea ce faceau politicienii a fost foarte mare. Criticii sistemului au incercat diferite metode de a compensa fragilitatea legaturii dintre electorat si reprezentant. Mass-media au urmarit activitatile in teritoriu. Societatea civila a format Coalitia pentru un parlament curat care, in 2004, a reusit sa schimbe 30-40% din listele unor partide (mai putin, evident, UDMR si PRM, ai caror sefi raspund in fata unor cercuri restranse sau nu raspund decat in fata Celui de Sus). Partidul Social Democrat a introdus alegerile preliminare in 2004, alegeri care au fost un mare succes politic si organizatoric. Dar sistemul si-a luat revansa in fata acestor incercari. Listele votate de membrii de partid social-democrati din 2004 au fost modificate in sase saptamani de negocieri, aparand pe ele oameni - poate onorabili luati bucata cu bucata - fara nici o legatura cu electoratul local. Unii dintre acestia au parasit partidele imediat dupa ce au fost alesi pe listele lor. Din noiembrie 2004, PNL si PRM au pierdut jumatate din parlamentarii care au fost alesi pe listele acestor partide.
Sistemul proportional are insa si avantaje incontestabile. Acest sistem intareste partidele parlamentare, obliga parlamentarii la disciplina de partid si usureaza comunicarea politica intre partide. In perioada in care Romania a trecut de la un sistem politic monopartid si autoritar la un sistem parlamentar multipartid, nevoia de a intari partidele ca factor fundamental al democratiei a fost implinita in mare masura de sistemul proportional.
Eu cred insa ca Romania a depasit aceasta perioada. Acum nu mai este atat de important sa ai partide puternice, cat politicieni responsabili. Nu am nici cea mai mica iluzie ca sistemul votului uninominal va crea - ca din senin - o multime de parlamentari sau consilieri foarte responsabili, buni cunoscatori ai opiniei publice si ai mecanismelor politice europene si nationale. Politica este o meserie care se invata prin ucenicie la locul de munca. Nu poti sa inveti politica daca nu ai participat macar o data ca subiect la o campanie electorala, daca nu ai fost macar o data supus votului colegilor de partid si daca nu ai fost macar o data umilit intr-un talk-show pe tema raspunderii tale directe fata de electoratul care te-a trimis in parlament. Dar introducerea votului uninominal ar sparge monopolul sefilor de partide in alcatuirea listelor, i-ar obliga pe acestia sa gaseasca alte mijloace de a organiza disciplina de partid si ar modifica raporturile dintre reprezentat si reprezentant. Multe partide ar fi profund schimbate de introducerea votului uninominal. UDMR, PRM si PD in primul rand. Mai putin PSD si PNL - partide unde puterea centrului a scazut mult (PSD) sau nu a fost niciodata prea importanta (PNL).
Sa vedem ce forma de vot uninominal propune guvernul si alege parlamentul. Pentru ca - in mod eronat -, si votul pe lista cu preferinte este considerat vot uninominal. Nu este asa. Faptul ca alegatorul are dreptul sa voteze nume dintr-o lista imi aduce aminte de revolutia electorala a lui Ceausescu, cel care a obligat partidul comunist sa propuna alegatorilor cate trei nume pentru Marea Adunare Nationala. Acest exemplu este tipic pentru ce poate produce lista - fie ea cu preferinte sau fara. Ai nevoie de o revolutie ca sa schimbi pe cel care - pana la urma - face lista finala.