Cele mai umilitoare momente din viata le-am trait in preajma politiei. A politistilor. Cand mi-am schimbat buletinul, cand am depus actele pentru carnetul de sofer, cand mi-am luat numerele noi, cand am reclamat ca mi s-a furat o bicicleta, cand a venit politistul la mine acasa pentru ca-mi uitasem actele de identitate. Am stat 3 ore sa-mi ridic buletinul pentru ca femeia politist lua masa. Cat dura? Un minut, cat sa dau o semnatura. Am stat 10 ore la coada, lesinata de inghesuiala, nemancare si aer inchis ca sa-mi depun dosarul pentru a da examenul pentru permisul de conducere. Am stat o zi intreaga si inca o jumatate de zi pentru a-mi ridica permisul. Am stat 6 ore pentru a solicita numere noi la masina. Cand am vazut ca nu se poate, am dat o sticla de whisky si intr-o ora le-am avut acasa. A trebuit sa le prelungesc pentru inca o luna. Alta sticla de whisky.
Am fost umilita cand am avut proasta inspiratie sa reclam furtul unei biciclete chiar in ziua alegerilor. Cand nu era decat un politist la post si ala trebuia sa raspunda la telefon. Mi-a propus sa vin peste 3 zile. Am revenit si aveam si informatii despre hot. A mai durat 2 zile pana cand au mers cu mine acasa la el si au intrat in curte. Mi-am recuperat bicicleta si am mai stat 4 ore sa dau o declaratie. Peste o saptamana, intr-un ziar local scria despre un anume politist, care a descoperit in timp record un hot de biciclete. Acelasi politist care venise cu o zi inainte la mine acasa sa-mi propuna sa ma impac cu hotul, ca e de familie buna... As putea sa mai dau niste exemple... Cum m-am trezit cu 2 politisti in casa, fara sa sune sau sa bata la usa, doar pentru ca erau in cautarea unui bataus din bloc, cum stateau alti nepasatori in timp ce un caine in lesa musca dintr-un maidanez, incurajat de stapan, cum in loc sa asigure ordinea publica stau la bautura in uniforma...
Sa fiu eu ghinionista si sa am parte numai de asemenea experiente? Poate ca da, dar ce m-a facut sa scriu aceste randuri, chiar daca probabil nu spun nimic nou, a fost un nou eveniment. Mi-am busit masina. Cineva m-a lovit, avea asigurare, am chemat politistul sa constate. In afara de lovitura din acel moment, masina mai avea o urma a unui accident, la portiera din partea opusa accidentului. Politistul imi propune fara sa ezite, sa-i dau 100 de euro, pentru a-mi trece in procesul verbal si portiera indoita intr-un accident mai vechi. Pentru ca asiguratorul sa-mi plateasca reparatiile totale. M-am conformat celor propuse, am profitat de sansa si am scapat de o plata de 22 de milioane de lei vechi. Totul a mers ca pe roate, exact cum a spus politistul ca va fi.
Ma intreb ce urmeaza. Ce experiente voi mai avea cu politistii romani? Ma astept la orice si, in niciun caz, la nimic bun, legal sau de bun simt. Si, in niciun caz nu voi mai putea rade niciodata la un banc cu politisti. Eventual sa plang de furie.