Nu ma tem, dar urasc ceea ce se vehiculeaza acum ca fiind, "foarte periculosul" precedent Kosovo. Nu ma tem, poate pentru ca, practic, toti etnicii maghiari pe care i-am cunoscut, s-au aratat a fi oameni de la cumsecade in sus, oameni normali, pentru care pretentiile teritoriale ale unora dintre lideri, sunt niste tampenii, care nu-si au locul intr-o convietuire civilizata. Vorba lui Iona Creanga "nu stiu altii cum sunt", dar in ce ma priveste aversiunea fata de maghiari imi este complet straina. De cate ori am fost in "ungurime" am fost primit cu zambete si nu am patit niciodata sa mi se refuze o paine pentru ca nu stiam cum se spune in limba maghiara la produsul respectiv. Ba, din contra pot depune marturie ca am fost tratat mult mai civilizat decat in alte zone ale tarii locuite de romani "verzi" si, din pacate, de foarte multe ori, nesimtiti de-a binelea. Probabil, de fapt sigur, ca au si maghiarii o categorie de indivizi "dusi cu pluta" pentru care starile conflictuale le pica cum nu se poate mai bine, pentru a se refula pentru neimplinirile sau doar pentru ca au chef de hartag.
Urasc insa "precedentul" Kosovo, pentru ca da apa la moara tocmai nationalistilor turbati din ambele tabere, care au acum ocazia sa iasa la rampa si sa vanture din nou securea razboiului, de care nu are nevoie nimeni. Toti cei care ne-au spurcat zilele anuntandu-ne cu voci tunatoare despre marele pericol maghiar, cei care au facut ca oameni nevinovati sa moara in timpul jalnicului conflict de la Hadareni, de la inceputul anilor '90, se simt din nou "pe cai mari". Starnita de declaratiile unor lideri ai UDMR, vocea "tribunului" Corneliu Vadim Tudor se aude din nou, dupa ce parea a fi din ce in ce mai putin reprezentativa pentru o natie care isi gasise linistea si modalitatea de convietui in liniste si pace. O stare care nu convine catusi de putin celor pentru care starea de normalitate inseamna disparitia din viata politica. Cei pentru care situatia din Kosovo le-a oferit o nenorocita sansa de a ne otravi, romani sau maghiari, din nou zilele. Sa speram ca pentru cat mai putina vreme!