De oriunde ai incerca sa des-faci firul incalcit care sa duca la intelesul valului de greve declansat in aceasta toamna (bogata, altminteri, si in roadele pamantului, nu doar in urzeli si lucraturi politichesti!), ajungi invariabil la cateva noduri, pe cat de la vedere, pe atat de greu de desfacut. Pentru ca e destul de greu sa crezi ca, taman cand intrarea in post il ducea pe tot romanul cu gandul la Craciun si la celelalte Sarbatori de iarna asteptate cu bucurie, pe dascali i-a apucat brusc bazdacul si n-au mai rabdat nedreptatile de-o viata! La fel cum nici minerii ori ceferistii din subteran pareau sa nu mai aiba stare pana spre primavara, cand indeobste se subtiaza malaiul si abia atunci matele incep sa ghiortaie lozinci de dreptate sociala. Ce i-a manat, asadar, pe acesti domni razvratiti brusc la lupta? Sau, mai bine zis, cine au fost asmutitorii cu rabdarea pierduta, pentru ca-n vremea din urma, din toate clocitele la ceas de taina, nu le-a mai iesit nimic?
Pusa in acest mod, intrebarea nu ne duce prea departe. Inaintea haituitorilor, ii putem arata fara ezitare pe cei haituiti, iar acestia nu sunt decat ministrii actualului Guvern al Romaniei. Pe de alta parte, in spatele gonacilor sindicali nu sunt deloc greu de deslusit stapanii cu degetul pe tragaci. Chiar si invaluiti de ceata insotitoare a oricarei vanatori ce se respecta, acestia pot fi lesne identificati in randul Opozitiei. Care a avut dintotdeauna preocuparea apropierii de sindicate.
Mai grav e insa faptul ca, in aceeasi ceata ascunzatoare de intentii, descoperim ghionturi si imbranceli intre chiar partenerii de vanatoare. Ce-i face pe pedisti si pe penelisti sa se impunga la nesfarsit ori sa se arate cu degetul in inventarea unor vini mai mult sau mai putin imaginare e greu de inteles. Atat pentru romani, cat si pentru cei ce ne privesc din afara Romaniei.
Un prieten recent intors dintr-o calatorie din State imi marturisea oripilat stridenta cu care este perceputa aceasta permanenta galceava politica de la noi. Si care ne trimite, in ochii multor americani, oricum neamatori de multa geografie, pe undeva prin mijloc de jungla africana. Ca sa nu mai vorbim de tepenii europeni, carora le dam zilnic apa la moara in vajnica lor straduinta de a ne impinge inapoi, oferindu-ne cu ranjet ingaduitor doar locul de la coada vacii. Sa traiti, dom’ presedinte! Bine, cum altcumva?! Spre impacarea vesela si constitutionala a tuturor certaretilor din jur.