Arheologii rusi dintr-o asociatie care se ocupa cu localizarea Arcei lui Noe au declarat recent ca Arca cu care patriarhul biblic a supravietuit Potopului s-ar afla in Rusia, la malul Marii Negre, nu pe muntele Ararat din Turcia, cum se credea initial. In sprijul acestei descoperiri sunt aduse chiar explicatiile din Vechiul Testament, interpretate gresit pana acum, cum ca destinatia finala a corabiei lui Noe era un munte care se scufunda in Lacul Negru, acesta fiind de fapt Marea Neagra, nu poalele muntelui Ararat. In fine, varianta este sustinuta si de existenta unui potop real la sfarsitul erei glaciare, care ar fi dus la formarea Marii Negre intr-o zona depresionara in care initial se afla un lac de apa dulce, date confirmate de structura fundului Marii Negre, dar si de salinitatea acesteia. Bun, ce m-a intrigat pe mine la aceasta descoperire: de ce mereu arheologii vecini noua descopera chestii interesante, care pot fi exploatate - si vor fi cu siguranta - in beneficiul dezvoltarii turismului? Cu o bucata de nava veche, cu o poveste spusa frumos, vor transforma micuta localitate rusa intr-o mare vedeta, va fi inclusa in trasee turistice si se vor organiza acolo nenumarate circuite. Noi de ce nu profitam de micile descoperiri, chit ca nu dam de Corabia lui Noe sau de alte descoperiri de legenda? Pana la a fi confirmate, vestile circula, si chiar si chestii mai putin importante pot fi exploatate corespunzator, pentru a ridica nivelul calitativ al turismului autohton. Ca sa nu mai spun ca avem destule lucruri interesante chiar si asa de aratat, din vremurile antice sau nu, insa le tinem ascunse de ochii vizitatorilor, care habar nu au de existenta lor din moment ce nu le deschide nimeni ochii. Avem bisericute rupestre, avem santiere arheologice, avem atatea lucruri chiar si doar in zona Dobrogei cu care putem atrage unii pasionati de chilipiruri turistice, insa ne multumim sa plantam cativa palmieri care in alte tari pot fi vazuti la tot pasul, de parca acestia sunt pricipalele obiective pentru care turistii ar veni pe malul romanesc al Marii Negre. Nu neg ca planuri ar fi destule, dar de vorbe suntem satui pana-n gat si vrem si o punere a acestora in realitate, in loc sa ne sapam tot mai adanc groapa in care ne tot afundam de ani buni.