Mulþumesc cerului cã nu am apucat sã mã "bucur” de epoca in care trebuia sã spui ce crezi doar cu capul sub pernã pentru ca bãieþii cu ochii albaºtrii sã nu te impacheteze in proxima secundã. Unii dintre noi pot spune ce le trece prin cap, iºi pot expune pãrerea chiar dacã nu e una justã, iar singurul risc implicat este acela de a te face de baftã. Regula nu se aplicã insã pentru toþi. Travaliul integrãrii in lumea civilizatã scoate la mal, ca pe niºte cioate, starvuri de sisteme comuniste care duhnesc incã. In mod paradoxal, intr-un punct extrem de sensibil cum este sistemul sanitar, se consumã incã o cenzurã scarboasã generatã de orgolii mãsurabile cu butoiul. Nu intamplãtor revin la povestea doctorului Cezar Irimia, cel care a indrãznit sã opereze o gravidã bolnavã de SIDA ce fusese azvarlitã ca o boarfã pe holurile spitalului de cãtre conºtiincioºii sãi colegi. Irimia a fost sancþionat pentru fapta sa de cãtre directorul spitalului, Dumitru Cristea, care de altfel se bate cu ciocanul liberalismului in piept. Povestea merge insã mult mai departe - doctorul Irimia spune acum cã, intr-o discuþie cu directorul spitalului, acesta i-ar fi spus cã dacã nu vorbea cu ziariºtii chiar ar fi fost premiat pentru curajul sãu. Dar pentru cã a vorbit trebuie sã suporte acum neþãrmurita nesimþire alimentatã cu puterea de decizie.
Dacã oamenii care iau asemenea hotãrari conduc instituþii publice (adicã susþinute cu parale de la buget), atunci sunt de acord ca europenii sã ne tranteascã porþile integrãrii in nas. Astfel de indivizi, precum cel care impune cenzura din raþiuni de orgoliu propriu, au fost numiþi de cãruþaºii patriei sã ne reprezinte. Cum nu reuºesc sã o facã altfel decat penibil nu cred cã Romania poate primi buletin de þarã civilizatã.