La nu stiu ce conferinta parti-cipa presedintele bancii X, vicele companiei Y, secretarul general al asociatiei Z. In aceeasi zi, dupa-amiaza, aceleasi celebritati participa la alte seminarii si conferinte. Ministrul A impreuna cu secretarul de stat B, cu vicepri-mul C participa si ei zilnic la cate un briefing de presa sau la seminarii si la conferinte organizate de catre diverse institutii care au ca obiect de activitate acest lucru. Si, zi de zi, ne intalnim la astfel de manifestari, care se lasa deseori cu mese si cocktailuri, cam cu aceleasi personaje publice care dau declaratii, se contrazic, se cearta, pentru ca mai apoi sa se impace.
Bineinteles ca se naste firesc intrebarea: ei cand mai muncesc? Cand mai are timp un ministru sau un secretar de stat, un director general sau un presedinte de banca sa citeasca mapa care-i vine la semnat? Sau macar s-o rasfoiasca. Si cand mai au timp sa se gandeasca la deciziile ce trebuie luate, la actele normative ce trebuie inaintate, la strategiile ce trebuie elaborate, cand toata ziua ei sunt prezenti pe la alte activitati?
Ministrul Finantelor, cel al Economiei, al Agriculturii, vicepremierii si sefii unor Autoritati Nationale, toti sunt prezenti zilnic la cate o intalnire de acest fel. Daca ii cauti pe la birouri, toti sunt plecati pe la cate o conferinta sau seminar ori pe la nu stiu care ceremonie aniversara. Sau sunt pe la vreo receptie organizata de ambasada cutare sau de catre compania nu stiu care. Rareori ti se raspunde ca domnul sef lucreaza la ceva. Si culmea este ca asta se vede. Se vede cand trec legi fara a fi complete si se lucreaza apoi din greu pentru remediere. Se vede cand nu se respecta termenele de aplicare a unor acte normative. Se vede cand o institutie nu-si face treaba si, totodata, se simte la nivelul tuturor cetatenilor. Dar, putem sta linistiti! Am importat cu succes de la statele europene si am implementat arta de a face seminarii si conferinte, de a organiza intalniri, protocoale, de parca toate problemele s-au terminat, nu mai avem nimic de munca si ne-a mai ramas timp doar de discutii si de comentarii. De parca arta conversatiei ar tine de foame celor 22 de milioane de romani.