ßi-ar mai dori cineva sa savureze o a€žcafea cu inlocuitoria€œ, un nechezol? Sau un salam cu soia? Sau ceea ce se numea a€žtacamuri de pestea€œ? Asemenea perversiuni gastronomice masochiste nu sunt de nimeni regretate. Dar - atentie! - nu la noi, ci in tarile ex-comuniste, care se considera doar ele a€žEuropa centralaa€œ (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria), viata cotidiana dinainte de 1989 capata, in amintire, o tenta nostalgica semnificativa. a€žNostalgia dupa trecutul comunista€œ, titreaza un autor, intr-o asemenea publicatie central-europeana, a€žTransitions Onlinea€œ. El observa ca polonezii prefera si acum bautura racoritoare Polo-Cockta, cehii - Kofola, slovacii - Cofola, est-germanii Club-Cola, ungurii Traubi-soda. Toate, de pe vremea comunismului. E drept ca, la noi, nimeni nu mai tanjeste dupa naclaitura de Cico sau dupa a€žVinisora€œ si a€žVinfructa€œ, amestecuri bestiale de vin si zeama de fructe. Mai ciudat e altceva: statisticile arata ca marii nostalgici nu sunt cei mai varstnici de 55 de ani, ci segmentul de populatie intre 35 si 44, care au a€žgustata€œ mai putin din binefacerile trecutului regim.
Explicatia acestui gen de nostalgie a fost gasita. Deziluzie dupa prabusirea iluziilor intr-o viata mai buna, mai a€žoccidentalaa€œ, frustrare - la cei mai tineri - ca nu se pot realiza, disperare - la toata lumea - ca nu stim ce va aduce ziua de maine, revolta - generala - in fata in-egalitatilor sociale tot mai indecente si mai sfidatoare.
Dar refugiul intr-un trecut idilizat nu inseamna si asumarea sau preluarea sa cu toate ale sale, inclusiv cu cele rele. Ungurii tanjesc dupa gumarii Tisza de altadata, dar nu-i mai vor a€žoriginalia€œ, adica din plastic, ci din piele si talpa, la concurenta cu Adidasii. Dupa principiul a€žia din viata ce-i frumosa€œ. La barul Prace din Praga au fost instalate busturile lui Lenin si Stalin, dar se consuma bauturile internationale selecte si se poate vorbi de-spre orice fara teama. Tot cehii urmaresc cu nesat episoadele unui serial politist (militienesc, de fapt) de odinioara, care bate toate audientele, dar n-ar vrea sa intre in colimatorul protagonistului, maiorul Zeman, care lovea necrutator in dusmanii regimului. Tot cehii se dau in vant dupa grupul rock Olympic, din anii a€™60, dupa cantaretul Karel Gott (un fel de Gica Petrescu al lor, dar pe care anul trecut l-ar fi vazut si presedinte), dar nu ignora vedetele occidentale de ultima ora. çn Polonia, cel mai popular lider politic de dupa razboi nu este neinfricatul sindicalist Lech Walesa, ci liderul comunist Edward Gierek, pe vremea caruia a€žse traia mai bine si era de lucru pentru totia€œ. Partidul Comunist Cehia si Moravia este constant al doilea in alegeri, chiar daca nimeni nu se aliaza la guvernare (deocamdata?) cu el.
Explicatiile curg cu duiumul. Tinerii ar fi iritati de dominatia crescanda a culturii si a produselor occidentale, varstnicii se gandesc la anii tineretii si a€žpe vremea ceea... ehe... uite-asa!a€œ, cum suna poanta unui banc licentios. Acestea toate fiind constatate, sa nu ne nelinistim ca romanii ar gandi si ar simti mai a€žcomunista€œca fostii nostri tovarasi de suferinta si privatiuni din a€žlagarul socialismuluia€œ. Mai ales ca nici Nicolae, nici Nicu nu mai sunt inscrisi pe listele de candidati.