“Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc“, spunea Andrei Malraux la jumatatea secolului trecut. Acest fapt este confirmat de alegerea cardinalului Joseph Ratzinger in fruntea Curiei Papale, in scaunul pontifical.
Intransigenta celui care s-a ocupat de apararea dogmei catolice in perioada pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, fiind de fapt continuatorul ideilor reprezentate de Inchizitie, nelinisteste profund lumea liberala si libertina a Occidentului, care spera ca, o data cu plecarea la cele vesnice a Papei Wojtyla, Biserica Catolica va lasa mai libere tentatiile diavolesti ale homosexualitatii, ale avorturilor, ale celibatului preotesc, ale intrarii femeilor in casta pastorilor lui Christos. Deziluzia a fost mare. Noul Suveran Pontif, care este apropiat de toate suferintele lumii contemporane, este un partizan acerb al conservatorismului, termen care in viziunea teologica nu are nimic peiorativ, ci este o notiune si o atitudine benefica.
Biserica Ortodoxa Romana a salutat alegerea facuta la Vatican exprimandu-si speranta ca drumul deschis de raposatul Papa va ramane deschis in privinta viitorului relatiilor intre cele doua Biserici surori. Noul Suveran Pontif este, potrivit teologilor BOR, un bun cunoscator al Rasaritului Crestin si al realitatilor romanesti, dar temerea majora este aceea a redeschiderii temei Bisericii Unite (Greco-Catolica). Si ca toate stradaniile de conciliere ale celor doi pastori de suflete, PF Teoctist si Ioan Paul al II-lea, au fost zadarnice.
Si totusi, infailibilitatea noului Papa, ca si a Papei Wojtyla, are amprente umane adanci. Trecutul sau, inainte de intrarea in lumea celor sfinte, arata ca a fost si el supus vicisitudinilor sortii omenesti. Adversarii sai au speculat si sunt in curs sa demonizeze apartenenta sa, in adolescenta, la organizatia Hitlerjugend. Se intrevede o campanie denigratoare din partea liberalilor, a libertinilor si a mondializatorilor. Dar caravela catolica, desi are un nou amiral, va trece fara sa fie afectata, pastrand calea deschisa de primul Papa polonez si continuata de cel german, iar tineretul catolic se va apropia la fel de des de altare ca si pe vremea pontificatului trecut.