Pe vremea cand era insa cocotat pe scaunul Cotroceniului, Iliescu era mare amator de aparitii publice, in cele mai diverse ipostaze. Important era sa apara pe sticla. Ca doar rolul de presedinte este, in sine, foarte plictisitor si trebuie condimentat dupa gustul actorului care se plictiseste in timpul mandatului jucandu-l. Ca asta era parerea fostului presedinte, nu stim, cert este ca de cand a coborat printre muritori, impresia pe care vrea sa ne-o lase Iliescu este aceea ca nu a pierdut mare lucru, nu simte lipsa nici unui avantaj pe care-l avea inainte si nu regreta o functie din moment ce, dupa incheierea mandatului, declara cu franchete despre ea ca era plictisitoare. E usor sa faci afirmatii, sa tragi concluzii si sa dai verdicte dupa ce un capitol din viata ti s-a incheiat. Cu rabdare sau fara rabdare, sa fii presedinte este relativ usor. Sa fii un presedinte bun este insa greu, pentru multi ocupanti ai functiei supreme in stat aprecierile si recunostinta venind, de multe ori, dupa momentul parasirii functiei. Ca pion principal in stat, presedintele poate fi tinta ironiilor de tot tipul si a dezinformarilor, este usor atacat si are o imagine fragila, ca urmare a faptului ca este cel mai expus personaj din stat. Fiind implicat direct sau tangential in evenimentele importante din cotidian, se pot da o gramada de calificative prestatiei presedintelui si se pot spune tot atatea generalitati, insa in nici un caz viata unui presedinte nu poate fi plictisitoare. Cand insa esti, la cerere, cel mai longeviv sef de stat ai Romaniei post-decembriste, ai impresia ca esti cel mai in masura sa opinezi, din postura de ocupant, in legatura cu o functie pe care altii nu au avut prilejul sa testeze pe propria piele. Evident, in acest caz, numarul anilor petrecuti in fotoliul prezidential explica si afirmatiile ulterioare, potrivit pentru a fi presedinte ai nevoie de multa rabdare, sa faci fata cu brio plictiselii incluse in pachetul promotional. Speram ca afirmatiile Bunicutei nu vor fi luate ca etalon de succesorii sai, cazand ca un blestem asupra acestora. Nu am fi chiar incantati sa ne pricopsim cu un presedinte care se da in stamba de cate ori are sau nu ocazia. Prin urmare, si presedintele Basescu ar trebui sa cantareasca bine impactul unei eventuale decizii de a accepta sa apara in filmul lui Sergiu Nicolaescu, indiferent ca se va interpreta pe sine insusi…