O vorba batraneasca spune ca “in tot raul este si un bine“. Rapirea celor trei jurnalisti romani este, fara indoiala, un lucru rau, care a produs multa amaraciune oricarui roman de buna credinta, chiar daca, dupa cum spunea presedintele Basescu, cei trei primesc hrana si au voie sa mearga la toaleta. Binele din spatele acestui eveniment nefericit este dezmeticirea, chiar daca mult prea tarzie, a autoritatilor care, in sfarsit, au luat la puricat afacerile sirianului, al carui nume se afla de zile bune pe primele pagini ale ziarelor sau in principalele jurnale de stiri ale televiziunilor.
Senzatia produsa de dezvaluirile care, ca in povestile celor 1.001 de nopti, par a nu se mai termina este un amestec de revolta cu stupoare. Cum se poate ca acest individ sa comita atatea ilegalitati fara ca nici un “organ“ responsabil cu controlul sa se fi sesizat timp de atatia ani?! Sa nu fie de deochi, avem o puzderie de “organe“ care ar trebui sa vegheze la respectarea legilor! Cu toate acestea, a fost nevoie, ca in alte sute de cazuri, sa se intample un necaz mare, pentru ca aceste “organe“, bine platite din buzunarele noastre, sa se trezeasca din amorteala. Intrebarea fireasca este: ce anestezic puternic a folosit eroul principal din acest caz pentru a adormi vigilenta respectivelor organe?
Firesc ar fi ca, dupa ce aceasta ciudata epopee careia i s-ar putea spune “Hayssamiada“, sa primim explicatii despre modul in care au actionat sau, mai corect, s-au prefacut ca actioneaza cei care ar fi trebuit sa stopeze din fasa lantul de infractiuni comise de individul care s-a oferit sa negocieze cu rapitorii.
La fel de firesc vine si banuiala ca Hayssam este doar varful aisbergului si ca astfel de personaje colcaie prin tara, anesteziind cu bani grei, in dreapta si in stanga, vigilenta celor care ar trebui sa vegheze la modul in care se desfasoara viata economica din Romania. In aceeasi ordine de idei, nu ai cum sa nu te intrebi daca era posibil ca toate faradelegile de care se pare ca se face vinovat Hayssam sa fi iesit la iveala fara ca anul trecut PSD-ul sa piarda, “la mustata“, alegerile parlamentare si prezidentiale. Schimbarea a fost, fara indoiala, un lucru rau pentru formatiunea domnului Iliescu, dar ar putea fi un fapt benefic pentru curatenia care trebuie facuta in multe domenii de activitate. Peste tot unde se simte mirosul fetid al afacerilor necurate, care, in cele din urma, apasa greu pe umerii unui popor care inca mai spera la o soarta mai buna.