Romanii sint curiosi, nIcI nu maI au incredere in InstItutIle statuluI, de aceea si afIrmatIIle cum ca IstorIa elIberarII zIarIstIlor dIn Irak este ceva de genul 1001 de noptI in varIanta luI TraIan Basescu. Partea buna e ca au ajuns si ziaristii in atentia opiniei publice insa, din pacate, nu sub cele mai bune auspicii.
Fara indoiala multi din cei care lucreaza la ziare au fost pusi zilele astea sa isi dea cu parerea despre eliberarea celor trei, ca sint in domeniu. In care domeniu, in domeniul rapirilor? Asta ar fi prima intrebare pe care o pune un om cu bun simt, alti "ziaristi " fara discutie ca incep sa bata cimpii, ca mari specialisti ce sint.
Ce este important pentru mine si cumva trecut cu vederea este de ce si cum au plecat respectivii in Irak. Pentru ca, sa zicem ca un coleg de-al meu, ar veni sa-mi spuna mie, ca sef de redactie de ziar, ca se duce in Irak, c-asa vrea el, sa ia interviu unui presedinte care mai sta doua saptamini si, mai mult decit atit, pe banii unui arab urmarit de toata lumea in Romania. I-as spune sa plece linistit, ca nu il pot eu opri, dar din momentul acela nu mai lucreaza la noi la ziar.
E foarte simplu si chiar asa se pune problema, de aceea eu nu am vrut sa fim foarte implicati in mitingurile si manifestarile pentru eliberare, chestii cvasi-inutile, dealtfel. Sa facem miting ca sa ce, sa vada teroristii si sa le dea drumul, impresionati de mobilizarea societatii civile din Romania? Sa depuna autoritatile eforturi mai mari? Asta poate ar fi un motiv, dar acum nu mai conteaza, am zis ca daca e solidaritate, nu o sa sarim noi sa fim contra.
Dar esential este ca plecarea respectiva in Irak a fost o isusa i tipica ziaristilor si presei romanesti. Ba ca sa dea Haysam niste zahar la Irak, ba ca sa organizeze rapirea ca sa poata fugi el din tara. Iar de aici orice lucratura e posibila, odata ce te-ai lasat convins de Omar Haysam sa te duci si nu stiu ce sa faci in Irak, trebuie sa te astepti la o gramada de chestii conforme cu stilul si mai ales situatia respectivului Haysam.
Desi povestea presedintelui Basescu, pentru ca asta este, o poveste, are o multime de lacune si chestii contradictorii, tind sa il cred cind spunea ca nu s-ar fi folosit de vietile unor romani ca sa isi faca el capital politic. Ceva insa e tare neclar in aceasta poveste. Cel putin serviciile secrete romanesti, tare ar vrea sa iasa cu prestigiul reperat din aceasta poveste si sa nu mai fie numiti fosti securisti, desi eu nu vad cum s-ar putea intimpla asta. Si de ce ne indoim de povestirea sefului statului au explicat foarte bine alti ziaristi inaintea mea. Pentru ca e datoria noastra de ziaristi, sa ne indoim atunci cind un om politic spune ceva.