A fost trasa linia. A fost facut bilantul pagubelor produse de inundatii. Autoritatile au anuntat proportiile tragediei. Lacrimile, durerea, tristetea, nu le poate contabiliza insa nimeni. Sunt mai presus de agitatia si poate chiar de intelegerea autoritatilor si guvernantilor care nu au cum si poate, in unele cazuri, nu au nici tragerea de inima, sa le aline. Nimic si nimeni nu poate intoarce timpul inapoi, nu poate da inapoi nici macar jumatate din ce au pierdut zeci de mii de oameni. Si-apoi, cum ar putea fi impacat un suflet de om care isi vede agoniseala de o viata luata de furia apelor in cateva clipite? Tragedie, suferinta. Imagini incredibile. O Romanie lovita din toate partile, de griji, de probleme, de nevoi. Guvernantii se dezmeticesc cu greu. I-a lovit criza anticipatelor care s-ar putea sa nu mai fie, se fac calcule pentru care si cum sa voteze si i-a lovit urgia apelor (dar doar la figurat). Smulsi din inclestarea politica, alesii poprului napastuit incearca sa dreaga ceva. Pentru inceput, poate ar trebui sa priveasca macar intr-o pereche de ochi care a supravietuit potopului. Sa fie asta sfarsitul lumii? In orice caz, increderea in guvernanti s-a cam dus odata cu apele care au maturat, furioase, in calea lor totul. Guvernatii mai au o speranta. Penibila. Aceea ca dupa ce evalueaza cap-coada pagubele Uniunea Europeana si fondurile Phare le vor sta, binevoitoare, al dispozitie. Evaluari de dragul si in speranta ajutorului banesc european. Si, pe deasupra, trecand peste cat de morale sau imorale sunt aceste ajutoare sau asteptarea raspunsului de la Bruxelles - care trebuie sa-si dea binecuvantarea solicitarii de ajutorare, formulata de viitorul fost premier Tariceanu - guvernantii mai au o grija. Ipocritii, cei care isi arata ingrijorarea falsa la televizor si isi declara aceeasi ingrijorare falsa pentru presa scrisa si radio, ei bine, politicienii au grija sa calculeze! Nu pagubele inundatiilor, nu modalitatile de a ajuta populatia lovita de potop si distrusa de durere, nu, politicienii isi calculeaza sansele de reusita!! De reusita in obtinerea unei si mai mari puteri, in schimbarea raportului de forte in Parlament etc. Asta fac, in acelasi timp in care amaratii ramasi fara case isi cauta disperati o bucata de carton sa isi acopere crestetul la caderea noptii. Si, in acelasi timp, oameni obisnuiti, ca ei, ca noi, nu ca politicienii, le intindem o mana de ajutor. Si-atunci: ce clasa de politicieni am „crescut”? Si cand o schimbam de la A la Z? Sau ne-a disparut si dramul de speranta?