Vom incerca astfel sa va trezim, sa va eliberam de complexe de inferioritate... a. Asa incepe ultimul paragraf dintr-o anonima care circula prin oras, la adresa lui Constantin Contac. Metoda nu este noua, manifeste din astea anonime au mai circulat si la adresa lui Florin Egner si la adresa primarului Flutur. Este probabil ideea politicienilor locali despre cum trebuie sa aiba loc lupta politica. Pe mine m-a enervat faptul ca amaritul sau amaritii care au compus chestia asta, imi spun mie ca ma vor trezi si elibera de complexe de inferioritate, in timp ce ei nu au curaj sa isi semneze mizeriile nici cu porecla, darmite cu numele intreg.
Cum imi poate mie explica ceva cuiva caruia ii este frica sa isi spuna numele? Poate si meseria de ziarist m-a facut sa ajung la concluzia ca cine nu are curajul sa spuna cine este, se autoanuleaza ca om, cetatean, orice. Eu cind am avut ceva de scris despre Contac, Egner, Flutur sau altii am scris. Si am semnat la sfirsit. Parerea mea poate fi buna sau rea, dar am macar curajul sa spun ca e a mea. Iata ca au mai aparut altii care vor sa ma trezeasca, dar lucreaza asa ca in ilegalitate, foi trase la copiator, puse in casute postale. Nu mai vorbim de rezultatele demersului, chiar in cazul Contac, atita timp cit presedintele CJ va fi ales de consilierii judeteni, manifestul respectiv are eficienta zero.
Dar poate asa se poarta, daca sint asa dese astea poate au si rezultate si sint eu rupt de realitate. Pentru ca eu tot timpul am crezut ca nu merita sa traiesti fiindu-ti frica si de umbra ta. Ce putea pati respectivul daca venea si spunea dom ale uite eu cred ca presedintele CJ sau primarul sau mai stiu eu cine face ce face si nu e bine, nu e corect sau nu e legal. Il calca Contac cu jeep-ul, il fugarea Flutur prin oras, ce patea? Lasitatea asta cu vorbitul de dupa colt si atractia spre delatiune si limbaj suburban, stiind ca nu te poate pune nimeni sa raspunzi pentru ceea ce spui este probabil irezistibila.
De fapt anonimele astea propaga frica, te fac sa te gindesti ce mari puteri au astia din anonime, de nu le zice nimeni nimic pe fata. De fapt le zice dar trebuie nitel curaj poate, dar mai degraba un pic de coloana vertebrala.
Deja foarte multa lume din afara Botosaniului constata ca foarte multi oameni se tem. Si ii vedem si noi in fiecare zi. De la chelnerita care a fugit strigind anu am rest, nu stiu, nu ma intereseaza a cind comisarul Nechita de la Garda Financiara a vrut sa isi plateasca sucul baut in timp ce explica reporterului de la Monitorul cum de si-a luat fata lui ziar, pina la batrinica aia care statea de cinci ore la Spitalul de Urgenta pe hol, cu umarul fracturat si nu ii facuse nimeni nici o raza macar.
Oamenii astia ar trebui treziti la realitate si invatati sa isi ceara drepturile, zic eu. Iar asta nu se face cu anonime imbecile.