Presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, politologul Vladimir Tismaneanu, are, in mod evident, un fix, ceea ce ne poate permite sa-l suspectam de un profund subiectivism si chiar de o atitudine revansarda. Fixul sau este PSD, pe care il vede ca unic mostenitor al PCR. Recent, in cadrul unei dezbateri cu tema "Intelectualii si politica. Politicienii si intelectualii", Tismaneanu nu uita sa-i puna la zid pe social-democrati. "PSD ii condamna pe cei care condamna comunismul. PSD refuza sa isi recunoasca ereditatea politica si sa isi asume cu adevarat responsabilitatea pentru trecutul politic", a spus Tismaneanu, care a precizat ca acest lucru este o caracteristica a "stangii impenitente".
De ce ar trebui ca numai PSD sa se caiasca pentru un trecut pe care nu doar el l-ar fi girat? Pentru ca, probabil, asa vrea Tismaneanu. El insusi se incapataneaza sa vada numai ce vrea sa vada. El insusi refuza sa aiba remuscari. Este vorba de remuscari profunde, si nu de cele de fatada pe care uneori le afiseaza pentru a-i putea incrimina pe altii.
Trebuie precizat ca dezbaterea cu pricina a fost organizata de o fundatie a PD-L. Intelegem asadar de ce era PSD calul de bataie. Pentru a imacula partidul lui Basescu, partid rupt din acelasi PSD. Politologul Tismaneanu ne-ar putea aduce argumentul ca ruperea PD de PSD a insemnat si un soi de penitenta. Nu am fi de acord cu un astfel de argument, doar si pentru faptul ca PD s-a grabit sa intre in Internationala Socialista, pentru a priva PSD de postura de partid reprezentativ al stangii in Romania. Ca PD a virat apoi la dreapta si a trecut in tabara popularilor europeni este o alta poveste si numai o noua penitenta nu poate fi numit gestul democratilor. Fiindca ereditatea ramane, orice ai face.
Din aceasta perspectiva, este de neinteles de ce insista Tismaneanu ca doar o parte a societatii romanesti sa isi asume un trecut pentru care, tot din punct de vedere ereditar, nu este singura vinovata. Doar pentru ca unii si-au pus cenusa in cap nu inseamna si ca au devenit imaculati. Mai trebuie sa se si spele de pacate, nu numai de cenusa, iar acest lucru nu poate fi epuizat decat in doua-trei generatii. Este cunoscuta decizia lui Moise de a-i tine pe evrei in pustiu vreme de 40 de ani. N-avea cum sa-i schimbe peste noapte, asa cum un comunist n-are cum sa se shimbe intr-o singura zi.