Maine, ochii intregii natiuni ar trebui sa se indrepte catre Alba Iulia, oras simbol al romanilor, pe vremuri. Acum poporul si-a uitat istoria, nu mai simte romaneste. A uitat de simbolurile nationale, de sarbatori, a uitat sa fie patriot. Politicienii stiu doar sa profite, an de an, de ocazia de a se da in stamba pe la televizor, de a-si face publicitate. Dar in sufletul lor sau atunci cand raman singuri, putini dintre ei se mai gandesc la simbolurile istoriei, la ce a insemnat in acele timpuri o unire, uita sa cinsteasca cu adevarat identitatea si spiritualitatea neamului romanesc si pe cei care au facut posibila avutia noastra de acum. Si, pentru ca asa e omul - apreciaza un lucru dupa ce l-a pierdut - singurii care simt cu adevarat romaneste sunt acei dintre noi care sunt plecati departe, in strainataturi, cei care duc dorul de tara si de limba zilnic in suflet. Pentru cei de acasa, ziua nationala nu este decat o binevenita ocazie de a avea o zi libera de la serviciu. Intr-o lume materialista si egoista, nici unul dintre cei ramasi nu cauta, intr-un moment de profunda sinceritate si simtire nationala (cu care de altfel ne mandrim in special cand nu este cazul) sa porneasca in cautarea sufletului romanesc, sa trezeasca in el insusi fiorul romanismului. Zi de zi, singurele referiri pe care le facem la Romania si la patriotismul care ar trebui sa ne caracterizeze sunt cele pline de rusine, jena, dezgust fata de un prezent care nu ne multumeste. Sufletul romanesc sta cu ochii in pamant, rusinat de el insusi si de absurdul situatiei in care s-ar mandri cu el insusi, in rasetele celorlalti, nu stie sau nu vrea sa-si asume si relele si bunele care vin la pachet cu mostenirea genetica de a fi roman. Prefera sa se dea batut, luand-o la sanatoasa incotro vede cu ochii. La multi ani romanilor, celor care au mai ramas sa apere patriotismul cu un gand bun, macar o data pe an, de 1 Decembrie…. fara a se gandi la alte sarbatori precum ziua anti-Sida sau ziua unui anumit post TV….