In ziua de 15 decembrie 1989, aproximativ 30 de enoriasi ai pastorului reformat Laszlo Tokes s-au adunat la casa parohiala a acestuia din Timisoara si au inceput sa protesteze impotriva a ceea ce ei considerau ca fiind mutarea abuziva a pastorului de la Timisoara la Mineu, intr-un fel de surghiun, prin decizia Bisericii Reformate. Militia si Securitatea, cainii de paza ai regimului comunist, au inceput imediat sa supravegheze grupul de protestatari, insa fara prea mare eficienta pentru ca din ziua de 16 decembrie 1989, in piata aflata in vecinatatea casei parohiale au inceput sa se adune locuitorii Timisoarei, la inceput cateva zeci, apoi sute si in final mii protestand cu tot mai multa indrazneala impotriva comunismului. In zilele de 17-18 decembrie marsul anti-comunist se intinde pe strazile centrale ale orasului si incep sa apara si baricadele, se instituie ceea ce s-a numit atunci o „stare de libertate”. In ziua de 17 decembrie mii de timisoreni protesteaza in fata Comitetului Judetean al PCR scandand „Jos Ceausescu!”, arzand portretele dictatorului si in aceeasi zi apar primele victime ale represiunii declansate de fortele Militiei si Securitatii. In 18 decembrie Timisoara este practic asediata de trupele armate ale regimului comunist, fiind semnalata si prezenta Armatei. Desi informat despre evenimentele de la Timisoara, dictatorul Nicolae Ceusescu pleaca intr-o vizita oficiala in Iran, iar la conducerea tarii ramane Elena Ceausescu care ia decizia sa-i trimita in 19 decembrie la Timisoara pe primul ministru, Constantin Dascalescu, si pe Emil Bobu pentru a analiza situatia si a negocia cu protestatarii. Negocierile vor esua datorita faptului ca pozitiile celor doua parti erau radical opuse si de neconciliat, timisorenii solicitand demisia dictatorului si schimbarea guvernului. Piata Operei este ocupata deja de doua zile de timisoreni care scandeaza „Azi in Timisoara, maine’n toata tara!” si care solicita sa fie returnate familiilor trupurile victimelor asasinate si eliberarea celor arestati despre care se spunea ca fusesera supusi torturii de catre organele de represiune. Spre sfarsitul zilei de 19 decembrie elemente ale Armatei, soldati, subofiteri si unii ofiteri pactizeaza cu revolutionarii, numiti astfel pentru ca evenimentele depaseau deja dimensiunea unui simplu protest, devenind un inceput de revolutie anti-comunista. In ziua de 20 decembrie, Armata va fi retrasa in cazarmi, iar din randul revolutionarilor se organizeaza Frontul Democratic Roman care redacteaza o Proclamatie cuprinzand principiile unei reforme politice, sociale si economice de nuanta social-democrata si vadit anticomunista. In zilele de 19-20 decembrie are loc un fel de mineriada ori mai exact o „muncitoriada” prin sosirea la Timisoara a unor trenuri cu muncitori inarmati cu ciomege trimisi de regim de prin fabricile din sudul tarii pentru a declansa anti-revolutia. Acestia fie nu intra in oras si se intorc in orasele unde domiciliau, fie se solidarizeaza cu revolutionarii. Tot acum se pronunta si cuvantul „teroristi” de catre generalul Ilie Ceausescu care vizitand garnizoanele din Timisoara, Oradea, Arad si Cluj informeaza ofiterii si trupa ca Securitatea detine informatii conform carora pe teritoriul Romaniei s-au infiltrat aproximativ 2.000 de teroristi ai serviciilor secrete din tari neprietene, insinuandu-se ca ar fi vorba de anumite state occidentale, de Ungaria, dar si de Uniunea Sovietica a lui Gorbaciov. Dupa 20 decembrie 1989, in zilele de 21-23 decembrie entuziasmul revolutionar se risipeste rapid in randul membrilor Comitetului revolutionar de la Timisoara datorita tensiunilor specifice luptei pentru putere declansate intre proaspetii lideri revolutionari. Incepea Istoria Post-comunista a Romaniei...