Se spune ca cine se calatoreste din aceasta lume in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul ajunge direct in Rai fara a mai zabovi pe la Vamile Vazduhului. In acest inceput de toamna ruginie, lumea spiritului romanesc a mai fost vaduvita de plecarea a doi ziditori de cultura si traditie romaneasca. Un pastor de suflete ortodox si un redescoperitor al traditiilor populare si fauritor al unei culturi inedite - cultura gastronomica populara. Un vajnic aparator al credintei ortodoxe si un bonviveur catolic plin de soare si lumina la fel ca vinurile si bucatele carora le facea apologia in emisiunile si in cartile sale. Aparent, intre Radu Anton Roman si mitropolitul Antonie al Ardealului nu se pot stabili multe punti de legatura. Primul era un solarian convins care facea din pregatirea bucatelor dupa vechi retete romanesti un adevarat ritual dus aproape de magie, iar celalalt a fost un mare carturar si aparator al credintei si traditiei ortodoxe intr-o lume unde Ortodoxia chiar avea nevoie de cavaleri spirituali care sa o apere in fata valurilor de necredinta venite de aiurea.
Unul a sapat in memoria ancestrala in cautarea datinilor uitate, scotandu-le la lumina si daruindu-ni-le cu toata dragostea, celalalt a facut din „Scoala de popi de la Sibiu“ o adevarata vatra de spiritualitate ortodoxa. Mitropolitul a ctitorit manastiri, iar scriitorul bucatelor alese a redescoperit filonul traditiilor uitate ale unui popor care, in nebunia vietii de zi cu zi, a inceput sa ignore ca mai exista bucurie si tihna, ca mai exista datini care pot da un sens, altul decat acela al trecerii prin viata doar pentru inavutire, lupta si ura. In felul lor, fiecare dintre ei a zidit in sufletele romanilor mici catedrale in care, regasind iubirea de Hristos si de traditie, regasesti sensul adevarat al trairii si al vietii care nu trebuie irosita cu nici un pret. Total diferiti in ceea ce priveste viziunea asupra lumii din jur, acesti doi truditori ai condeiului au un punct de convergenta esential: dragostea fata de semeni si fata de spiritul romanesc adevarat, nealterat de rautatile lumii contemporane. Au lasat in sufletele celor care au avut parte de gandurile si de lucrarile lor urme adanci care cu greu se pot sterge. El, marele gurmand si cautator de spirit romanesc, si vladica carturar, claditor de suflete si de manastiri. Dumnezeu sa-i aiba in paza sa si sa-i ocroteasca pentru tot ceea ce au daruit acestei lumi pe care au luminat-o cu vorba si cu fapta!