E un an de cand jumătăţile de ziare ce ar fi trebuit să se umple cu ştiri se umpleau cu Năstase. Era atat de prezent încat ceea ce ar fi trebuit să însemne un substantiv propriu care rimează cu case şi care ar fi trebuit să trimită imediat cu gandul la premierul Romaniei se transformase într-un adjectiv ce caracteriza condamnarea la acelaşi ritm corupăcit al societăţii măcar încă patru ani. Un fenomen care s-ar fi dorit politic semănase teamă, scarbă, disperare şi de altă parte grandoare, afeceri prospere şi aroganţă. Dacă nu luăm la socoteală calităţile politice ale celor care au fost şi celor care sunt, atunci este clar că vorbim despre un personaj care pe cat de iute a fost cată vreme a ţinut fraiele ţării, pe atat de repede s-a topit şi s-a transformat într-un element care nu mai starneşte decat senzaţia că e unul ar vrea să se bage în seamă. Cel mai reprezentativ element al clasei politice care naşte monştri doar pentru patru ani este reprezentat în acest moment de către Adrian Năstase. Pot pune rămăşag că dacă ar fi caştigat alegerile am fi ştiut acum unde mănancă Năstase, unde va fi maine, ce reforme pentru liniştea băieţilor din partid a mai făcut etc. Aşa ştim totul despre Băsescu, despre Tăriceanu. Sigur că peste patru ani ne vom întreba cine sunt ăştia. Acesta este rezultatul unei politici de baltă, a unor juguri de interese aşezate pe grumazul social. Acum, toată lumea ştie că politică nu prea se mai face şi că, probabil, multă vreme de acum încolo vom avea parte de acelaşi soi de produs politc. Şi dacă la doar un an de la schimbarea puterii am ajuns să ne întrebăm cine e Năstase, e clar că nici peste zece ani nu ne vom pricopsi cu politicieni mai făţoşi.