Se pare ca Theodor Stolojan are vocatia premierului de criza. Cine nu-si mai aminteste toamna lui '91, cand, dupa "epurarea" lui Petre Roman cu ajutorul minerilor lui Cozma, in haosul creat de ciocnirile violente dintre sustinatorii FSN si cei ai Opozitiei reprezentate de PN¥ si PNL, premierul providential, agreat de la vladica pana la opinca, a fost tehnocratul Theodor Stolojan?! ßi, fara indoiala, odata instalat in scaunul de la Palatul Victoria, acesta a facut fata cu brio avalansei de situatii tensionate, reusind, cu celebru-i zambet scrasnit (adica o fermitate bine cumpanita fata cu revendicarile trogloditilor de toate culorile), sa pastreze Romania guvernabila pana la alegerile din '92.
Transferand momentul '91 in prezent, multitudinea de similitudini poate sa surprinda. Pana acum, din motiv de aderare la UE sau de mica intelegere pe termen limitat, baierele "pungutei cu multi bani", gata sa plesneasca de prea multa tragere in toate partile de fosti si actuali puternici ai zilei, par sa fi rezistat peste asteptari. Iata insa ca zvonurile dinspre Bruxelles (ingrijoratoare pentru unii, prilej de veselire pentru altii!), privitoare la o posibila amanare a aderarii, duc la sfasierea echilibrului politic fragil, cu care, pana una-alta, ne obisnuisem cu totii.
Hachite ale unui presedinte mult prea jucator sau incapacitate reala a unui premier-sfinx de a struni armasarii groazei ce par sa rupa in copite, in ultima vreme, Romania, tensiunile dintre palatele Cotroceni si Victoria par sa fi ajuns in aceste zile la apogeu. Asa cum intreaga scena politica pare sa fie prinsa in vartejul unui mai vechi blestem: in PSD apele se revarsa, mai rau ca Dunarea, in toate directiile, grupuri si grupuscule agitand spiritele marunte din Parlament sau de aiurea cu desarte sperante de alianta spre marire, Alianta PNL-PD are zilele tot mai numarate, liberalii sunt in prag de paruiala, ungurii la fel, iar trogloditii din PRM si PNG, singurii care ciugulesc din aceste paruieli fratricide ceva procente electorale, se umfla in pene de parca ar fi ajuns deja "in capul trebii".
Pe acest fundal agitat, apare, din nou, la rampa Theodor Stolojan, anuntandu-si disponibilitatea de a se aseza, din nou, in scaunul de premier. O fi bine? O fi rau? Respectivul anunt nu e, fara indoiala, facut la intamplare. ßi daca el nu e menit doar sa strice ordinea in PNL ori sa dea, pur si simplu, satisfactie unui orgoliu de presedinte jucator, transformarea sa in fapt ar putea aduce, pentru a doua oara, un plus de rigoare in bulversata societate romaneasca.