Rezultatele grevei profesorilor încep să se vadă. Ambiţia liderilor sindicali de a-şi face „portofolii” pe seama amăraţilor de profesori îşi dovedeşte acum pe deplin eficacitatea. Deşi nu au obţinut mai mult decat o întalnire cu preşedintele ţării (nici măcar o strangere de mană), liderii sindicali au dezvăluit fără să vrea cadavrul aflat în putrefacţie al sistemului. In momentul de faţă profesorii sunt puşi să recupereze în ce fel pot ei orele pierdute în timpul grevei. E posibil ca lucrul acesta să nu se întample. Nu pentru că profesorii nu ar vrea să recupereze, ci pentru că intervin foarte mulţi factori care duc la această imposibilitate. Elevii nu sunt cu nimic vinovaţi că dascălii lor au făcut grevă. Părinţii, nici atat. Dacă recuperările s-ar face după ore, învăţăceii ar dormi cu capetele în penar, iar profesorii nu ar reuşi decat să-şi dubleze eforturile de pomană. Nici varianta cu sambetele nu e tocmai roz, pentru că nici unui elev, aşijderea nici unui profesor nu îi convine să îşi piardă orele de pregătire (care în majoritatea lor se consumă la sfarşit de săptămană). Aşa că ne aflăm în faţa unei situaţii destul de grave, generate nu de sărăcia din randul profesorilor şi nici de incapacitatea elevilor romani de a învăţa, ci de ambiţia unor lideri sindicali care au dictat grevă deşi au invocat dorinţa majorităţii profesorilor doar pentru ca ei să arate cine sunt şi să mai primească (la fel cum s-a întamplat şi în trecut) niscaiva firmituri de la festinul guvernării. In acest moment învăţămantul se află cu adevărat în impas. Mai tragic e că nu vor fi nimeni alţii traşi la răspundere pentru această situaţie decat profesorii, cei care nu poartă vina acestor neajunsuri.