Toata lumea a asteptat referendumul, nu pentru curiozitatea de a vedea rezultatele, ci pentru ca revenirea presedintelui inseamna printre altele si readucerea linistii in institutii si in mediul de afaceri. Dupa ce a facut, din nou, o gafa, nu mai stiu cind se va restabili linistea. S-a facut o intreaga tevatura pe seama gestului comis de presedintele tarii. Ca i-a furat sau nu telefonul ziaristei, ca a facut-o tiganca imputita, ca si-a cerut scuze, ca va fi sau nu boicotat de aceasta breasla, nimic nu mai conteaza, cel putin in ceea ce ma priveste. Ramine gustul amar al infringerii.

N-am fost niciodata o militanta a plecatului in strainatate. Am spus intotdeauna ca nu ma tenteaza mersul la stapin strain, atita timp cit sint un om liber, intr-o tara libera, iar pentru libertatea mea au murit oameni. Daca mi-ar fi spus cineva inainte de 19 mai ca-mi ofera "sansa" unui loc de munca pe alte meleaguri, l-as fi refuzat politicos. Dupa ce am vazut imaginile jenante, care ne arunca inapoi cu o suta de ani, pentru prima data in viata mea m-am gindit ca e timpul sa plec din aceasta tara.

Baza democratiei este, in afara de Constitutie, mentalitatea. Esti liber cit timp ai un spirit liber, guvernat de bun simt. Esti un om adevarat cit timp nu-ti permiti nici macar sa gindesti urit despre aproapele tau. Nu stiu cit mai conteaza faptul ca a fost vorba despre faptul ca se afla intr-o discutie particulara. In America, leaganul democratiei, maltratarea negrilor si omorirea lor se faceau noaptea, la adapostul mantiilor si coifurilor albe care acopereau tot ce-i putea identifica. Planurile si urzelile se fac pe intuneric, pe ascuns, in locuri secrete. Nici macar in intimitate nu ne este permis sa gindim urit despre cei din jurul nostru, asta daca avem un Dumnezeu care ne guverneaza actiunile.

Cind un presedinte smulge un telefon din mina unui gazetar, cind da drumul unei injuraturi mizerabile, nu face altceva decit sa dea apa la moara celor care asteapta, in umbra, doar un semnal pentru a face acelasi lucru. Un presedinte al tuturor romanilor credeam ca este si al etniilor care vietuiesc aici de sute de ani. Daca el gindeste asa, de ce m-as mira ca tata Florica sau nea Costel de la colt jigneste si uraste de moarte o etnie?

Presedintele acestei tari semneaza tratate, se intilneste cu mai-marii acestei lumi in numele poporului roman pe care-l reprezinta cu o foarte mare iresponsabilitate. Declaratii, afirmatii, retrageri ale cuvintelor spuse, nimic nu mai conteaza... este un haos total, la care multi dintre noi asista cu o mare tristete.