Un oras mare, Galatiul, cu spitale la fel de mari. Spitale cu sute sau mii de medici, asistenti, brancardieri, cu oameni carora de multe ori avem pentru ce le multumi. Dar, cum fiecare padure are si uscaturile ei, si aceste spitale au medici ori asistenti pentru care juramantul lui Hipocrate este o chestie care de mult nu mai este "cool". Unii se adapteaza sistemului sanitar chiar daca acesta nu seamana cu ceea ce credeau ca vor gasi cand au iesit de pe bancile scolii, dar incearca sa nu faca compromisuri atat de mari incat sa aiba vieti pe constiinta. Altii, insa, nu mai au de mult vreo urma de rusine sau vreo remuscare. Scuza lor: nu sunt platiti la adevarata valoare, nu sunt motivati nici macar altfel, trebuie sa lucreze cu instrumentar medical vechi, nu le sunt alocati niciodata destui bani de la stat pentru a munci in conditii decente.

In mare parte au dreptate. Dar, cand lipsurile pe care le intampina ajung sa-i dezumanizeze pe unii atat de mult incat sa-i priveasca pe pacienti ca pe o simpla marfa, atunci nicio scuza nu e valabila si acceptabila. La fel cum de neacceptat este ca intr-un compartiment de urgente a celui mai mare spital din judet sa existe o doctorita pe tura careia se spune ca ai mare noroc daca supravietuiesti. O doctorita care este extrem de neapreciata de cei cu care lucreaza, dar impotriva careia nu se poate face nimic chiar daca este singura "uscatura" dintr-un serviciu de altfel performant, in care muncesc foarte multi oameni pentru care pacientul nu este un obiect care trebuie manipulat dintr-o parte in alta.

De asemenea mai sunt medici care sunt atat de preocupati de conditiile in care muncesc incat, chiar de le-ar da cineva cu de-a sila bani sa renoveze saloanele si sa le ofere propriilor bolnavi conditii mai bune, nu ar fi interesati daca lor, personal, nu le-ar iesi nimic. Sunt doar cateva dintre povestile trist de reale dintr-un sistem care este dezumanizat de cativa oameni care chiar vestejesc efortul altora, care se roaga sau cauta sponsorizari pentru a renova sectiile pe care, oricum, nu le vor lua cu ei acasa. Pacat.