Pe vremea cind tatuca Stalin insuruba steaua rosie pe tichia Kremlinului, un soi de socialism avant la lettre se infiripa si prin vestul Europei. Adica un socialism cu fata umana poreclit globalizare, un socialism de taraba, care dadea voie si micului intreprinzator sa dea cu burghiul in conducta cu izopren si sa-l vinda la marginea oborului la adapostul certificatului de om de afaceri si grangurilor de partid si de stat sa-si construiasca un mausoleu in care ardeau gazul de pomana.
Constatam din ce in ce mai acut ca Uniunea Sovietica - pe care Tatuca a creat-o ca sa le faca in ciuda capitalistilor si pe care bonjuristul Gorbaciov, caruia i s-au cam incrucisat privirile intre Paris si Vladivostok, adica intre capitalism si perestroika, a desfiintat-o din motive numai de el intelese - si-a mutat granitele ceva mai la vest. Astfel ca din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste n-a mai ramas nimic, in schimb a inflorit, frumoasa si malaiata, ca fructul din snoava, Uniunea Europeana.
intre cele doua uniuni nu sint decat diferente de nuanta, de timp si de repartizare geografica. Fiindca nu-ti trebuie mai multe clase ca trenul ca sa observi ca intre comunismul impus cu forta de Stalin si capitalismul pe care il acceptam de buna voie ca pe un dar in vederea integrarii noastre europene e o trainica si convingatoare similitudine. Si in fosta Uniune sovietica erau state mai pipernicite si state mai dezvoltate? Erau. Sint la fel mari diferente dintre Franta si Polonia, ca sa dam doar doua exemple la intimplare? Sint. Si in URSS legile erau impuse de la centru, chiar daca republicile se considerau autonome asa cum legile statelor membre ale Uniunii Europene sint obligate sa respecte legislatia impusade la Bruxelles. Asa ca, ce sa mai lungim vorba, Uniunea Sovietica si-a mutat capitala la Bruxelles. Pana la urmatoarea perestroika, de asta data la nivel european, vom accepta ca facem parte din marea familie a noii Uniuni.
Presedintele Basescu ne someaza in ultima vreme sa intram in UE "cu aroganta ". Cu aroganta poate intra dumnealui, care, "marinel " fiind la baza, isi poate permite sa confunde Marea Baltica cu marea balta de la Barbulesti si canalele infundate ale Bucurestiului cu Canalul Minecii. Dar noi cu ce aroganta ne putem impune Europei cind venitul veniturile noastre lunare nu depasesc bacsisul unui chelner din Paris sau din Milano intr-o singura zi? Poate ca prin paharul de whisky al cancelarului Schroeder realitatea din estul Europei se vede altfel si de aceea si presedintele Basescu ne simte compatibili a intra in marea familie europeana. Dar din batatura lui nea Pandele, nevoit acum sa-si scoata si via din gradina, sa puna cip-uri in urechea magarului si sa-si mulga vaca doar cu utilaje europene, pentru care n-are nici bani si nici chef sa le cumpere, integrarea asta suna a ceea ce mai patise el odinioara cind a fost obligat sa intre in "colectiva ".
O fi vina noastra ca ne-am nascut la rasaritul Europei si occidentalii, cind se uita spre noi, le intra soarele in ochi si nu ne mai vad bine? Cine stie. Cert e ca intre Bruxelles-ul pe care ni-l tot arata cu degetul politicienii nostri si Moscova de la care ne venea lumina odinioara prea mari diferente nu se intrezaresc.