Revolta PSD este aproape de apogeu. Liderii acestuia tuna si fulgera impotriva „piratului de la Cotroceni“. Toate ploile din Parlamentul Romaniei (unde Opozitia taie si spanzura, iar Puterea nu poate sa clinteasca nici macar un fir de par din capetele sefilor de la Senat si de la Camera) sunt stricate de actiunile si de de-claratiile in forta ale „marinarului de Cismigiu“. Modul de implicare al presedintelui deranjeaza pana si pe propriii aliati. Propunerile pe care Traian Basescu le arunca pe piata pentru eficientizarea vietii parlamentare bulverseaza toata lumea politica (cu exceptia PD!). Obisnuiti cu vremurile Bunicutei, cand presedintele statea in turnul clopotnitei din Dealul Cotrocenilor si le tragea la gioale adversarilor politici numai prin comunicate serbede ori isi smotruia partidul doar de ochii lumii, acum opozantii sar ca arsi la auzul propunerilor prezidentiale care le ataca privilegiile castigate cu sudoare si multi, multi bani. Nici liberalii sau UDMR-ul nu sunt mai multumiti, obisnuiti probabil cu plictisul si izolarea in turnul de fildes prezidential a geologului „de talie mondiala“ si a celui mai cunoscut „lider regional“, cum se dorea a fi Emil Constantinescu. Acesta medita, facea filozofie si scria memorii, iar la Palatul Victoria degringolada era in floare: guvernele picau precum popicele, iar ministrii imparteau si rodeau ciolane mai abitir decat cei care fusesera inaintea lor.
Acum insa, daca cineva vrea sa stopeze balamucul de la Parlament, atunci cand o tara intreaga e maturata de potop, iar alesii neamului discuta aprins despre toate cele ale calului si integrarea lui europeana, in timp ce premierul e dus prin Europa, dupa alte potcoave de cai albastri liberali, toata lumea se revolta! Ne dorim oare un presedinte de mucava, care sa gradinareasca in parcul Cotroceniului, sa planteze flori, sa creasca pisici maidaneze si, din cand in cand, de Anul Nou si de Paste, sa dea pomeni, cadouri si tinichele de pus la rever? Ori parlamentarii nostri ar vrea ca in toata balacareala lor sa nu se amestece nimeni, iar somnul tihnit si cititul gazetei in timpul serviciului pentru tara sa nu le fie deranjate?
Se pare ca „marinarul buclucas“ nu tine deloc cont de asemenea dorinte si ca, dimpotriva, se baga in ciorba cotidiana a politicii neintrebat, pe motiv ca electoratul l-a votat in mod direct si asteapta ceva de la el. Iar el nu vrea sa fie marioneta nimanui.