Plecarea lui Jonathan Scheele seamana foarte bine cu despartirea de un prieten bun, de un om adevarat pe care l-ai simtit aproape la bine si la rau. Cu aerul sau bonom si cu accentul sau inconfundabil, domnul Scheele a dovedit ca Romania poate avea si sustinatori de buna-credinta, in vremuri tulburi, in care am auzit tot soiul de discursuri malitioase la adresa unei tari care are pacatele ei, dar care, de prea multe ori, a fost huiduita pe nedrept. Fostul sef al Comisiei Europene la Bucuresti s-a declarat mandru ca a fost, de la inceput, martor al procesului de aderare, un proces care ne va aduce, in sfarsit, in rand cu lumea civilizata, chiar daca, din pacate, mai avem foarte multe de invatat, cel putin in ceea ce priveste bunele maniere, capitol la care domnul Scheele poate fi considerat, fara niciun soi de retinere, un exemplu bun de urmat.
Marele merit al acestui adevarat prieten al Romaniei tine de eleganta cu care a reusit sa nu se amestece in puzderia de murdarii la care se preteaza clasa noastra politica, mult prea plina de sforarii penibile. Chiar si cand a avut ceva de reprosat, domnul Scheele a stiut sa-si formuleze nemultumirile pe un ton extrem de civilizat, uneori chiar prea bland pentru nenumaratele situatii in care era de domeniul evidentei ca romanii sunt mari maestri in "a-si da cu stangul in dreptul".
Recentul "caz Vosganian" este doar "cireasa de pe tort", prin care am reusit, pentru a nu stiu cata oara, sa ajungem de rasul lumii. O situatie penibila in care este neaparat nevoie sa se faca lumina, pentru ca lucrurile par a fi mers mult prea departe si pare de domeniul absurdului ca securistii "cu acte" sa participe activ la luarea unor decizii, chiar si la nivel european.
Traim o perioada extrem de alambicata, un soi de zodie a sforariilor de tot felul, in care se simte o acuta nevoie de limpezire. Un proces vital, din care, din pacate, va lipsi jovialitatea si bunul-simt al lui Jonathan Scheele, cel care a fost si suntem convinsi ca va ramane un adevarat prieten al tuturor romanilor. Sau asa cum zic ardelenii despre oamenii pe care te poti baza fara niciun dubiu, "un om cu care poti face stana".