Primavara aceasta se anunta extrem de agitata si, in loc de obisnuitele astenii ale anotimpului renasterii, vom avea de-a face cu isterii. Dincolo de involburarile politice de care avem deja parte, dincolo de anuntatele involburari ale apelor, cum avertizeaza meteorologii, un tavalug etnic ameninta s-o ia la vale din Harghita si Covasna. Secuii organizeaza o uriasa manifestare, in cadrul careia sa-si proclame autonomia ¥inutului Secuiesc. Romanii traditionalisti, in frunte cu liderul Corneliu Vadim Tudor, raspund provocarii si pregatesc, tot pe acele locuri, o contramanifestatie. Situatia se incinge si devine din ce in ce mai periculoasa.
Lasam la o parte faptul ca secuii si-au ales un moment foarte prost - 15 martie, ziua maghiarimii. Sarbatoarea aceasta are si asa o conotatie negativa pentru romani. A o incarca si cu o revendicare aproape absurda nu poate sa duca decat, daca nu la un adevarat conflict etnic, cel putin la o reactie a organelor de ordine ale statului care va avea un ecou evident negativ pe mapamond. Este posibil ca asta sa si urmareasca secuii, mizand tocmai pe faptul ca ceea ce incearca ei sa faca este la limita legii. Este in mod clar un joc periculos. Dar si mai periculos este jocul pe care il face UDMR. Oficial, liderii acestui partid etnic se disociaza de actiunile organizate de secui. ßi, ca sa ne convinga pe noi, romanii, ca n-au nici in clin, nici in maneca cu secuii si cu demersurilor lor, udemeristii ii acuza pe acestia din urma ca nu fac altceva decat sa submineze intentionat politica "rationala" a UDMR in Guvern si Parlament. Este mai mult decat evident ca nu este decat o atitudine de fatada. Nu i-am vazut inca pe udemeristi lansand un act oficial, de partid, care sa incrimineze jocurile perfide ale secuilor si sa faca apel la toti maghiarii sa nu participe la manifestarile secuimii. Ne dam seama ca nici n-ar putea sa faca un astfel de apel, fiind vorba de 15 martie. Tocmai in asta consta si perfidia planului secuiesc.
UDMR pare, in aceste conditii, depasita de situatie. Numai ca le convine de minune cum stau lucrurile, si putem banui ca in mediile interne ale Uniunii nu numai ca sunt aprobate aceste manifestari secuiesti, ci se si pune umarul la organizarea lor. Toata lumea stie de marea suparare udemerista provocata de faptul ca Statutul minoritatilor nu este adoptat in varianta UDMR. Toata lumea vede sagetile pe care le arunca intruna Markó Béla spre PD, partenerul de Coalitie cel mai inversunat impotriva "autonomiei" culturale. Care nu este altceva, in ultima instanta, decat autonomie teritoriala. Ceea ce vor si secuii, care - de fapt - fac jocul UDMR si care nu reprezinta altceva decat un grup de presiune.