Papa Ioan Paul al II-lea a parasit lumea pieritoare \n rastimpul sfant dintre Pastele catolic si cel ortodox, adica \ntre doua Invieri. Inca un semn care - am spune - marturiseste stradania acestui Suveran Pontif - mai mare poate decat a predecesorilor - de a reconcilia bisericile crestine. Ne-a parasit \n Saptamana Luminata a catolicilor, cand (iarasi se spune) sufletele ce parasesc trupul merg direct \n Rai. Cel de-al 264-lea urmas al Sfantului Petru pe scaunul pontifical ramane \n constiinta generala nu numai ca unul dintre marii apostoli ai crestinismului, ci si ca o personalitate ce a influentat benefic, mai mult ca oricare alta, lumea \n evolutia ei, la confluenta acestor doua secole si milenii. Nu numai pentru ca a fost ascultat si urmat de peste un miliard de credinciosi de pretutindeni, dar si pentru ca a lucrat, doar cu forta cuvantului si cu pilda propriei vieti, pentru mersul spre bine al lumii contemporane. Despre acest mare om nu se poate spune ca a sfintit locul pe care l-a cinstit vreme de peste un sfert de secol, caci scaunul papal este oricum sfintit; dar Papa Ioan Paul al II-lea a cuplat la marile probleme ale epocii si a dinamizat o demnitate care, \n epoca framantata si nelinistita pe care o traversam, risca sa-si piarda din autoritatea ei seculara. Misiunea celui ce-i va urma la Vatican va fi coplesitoare, caci viitorul Papa va trebui sa duca mai departe cu aceeasi vigoare opera \nceputa de Ioan Paul al II-lea si sa dea raspunsuri pe masura noilor sfidari ce ameninta pacea si linistea generala.
Nimic din ceea ce e omenesc si preocupa omenirea nu i-a fost strain polonezului Karol Wojtyla. Gratie lui, prabusirea comunismului ca sistem statal mondial s-a realizat cu multe ceasuri mai devreme si cu mult mai putina varsare de sange decat ne temeam cu totii. Cu acelasi curaj cu care i-a \ndemnat pe semenii sai din tarile cu regimuri comuniste sa nu le fie frica, a rostit cuvinte grele - dar adevarate - la adresa societatii de consum (afirmand prioritatea lui a fi asupra lui a avea) si a denuntat starea revoltatoare a celor slabi si nevoiasi din tarile subdezvoltate. In pelerinajele sale pe toate meridianele, a \ntins punti ale \ntelegerii si reconcilierii, a intrat - primul dintre Suveranii Pontifi - \ntr-o sinagoga si o moschee, l-a convins pe Fidel Castro sa \ngaduie praznuirea Pastelui sub regimul sau comunist, a vizitat - tot primul - o tara majoritar ortodoxa, Romania (de altfel, singura \n care a pasit). Intre valorile morale carora li s-a consacrat cu tenacitate Papa Ioan Paul al II-lea a fost familia. De aici pozitiile sale ne\nduplecate \mpotriva \ntreruperii de sarcina, a homosexualitatii etc., pe care unii militanti pentru drepturile omului i le reproseaza.
In epoca globalizarii, Papa a afirmat ca fundamentul natiunii este cultura, \nzestrata cu “o putere mai mare decat toate celelalte“. De altfel, educatia, viata familiala si nationala reprezinta, pentru el, “primii constituenti ai gandirii; printr-un sistem de relatii si de comuniune, si nu atat de productie, se afirma constiinta persoanei umane deschise spre universal“. Chipul \nnobilat de suferinta al Papei Ioan Paul al II-lea, care \n era comunicatiilor planetare a tutelat galaxia vizualului, este emblematic pentru suferintele majoritatii pamantenilor, iar vointa sa de a trai si de a actiona, \nvingandu-si destinul, cu eforturi supraomenesti, este pe cat de impresionanta pe atat de energizanta. Ne va fi greu, de aceea, sa ne imaginam un chip de Suveran Pontif altfel decat cel al marelui disparut.