In fiecare an, in luna iunie, cate o noua etapa se incheie in viata unei generatii de absolventi. Ieri, inca o serie de copiii si-a luat la revedere de la statutul de elev, pentru care ultima ora de dirigentie si cuvintele de ramas bun ale profesorilor si dirigintilor vor ramane momente de neuitat. Emotii in suflete, in clase, pe coridoarele scolilor, o zi plina de nostalgie pentru cei care incheie ciclul liceal, una din cele mai frumoase perioade ale vietii, dupa cum si-o vor aminti peste ani. Cam asa s-ar putea descrie atmosfera de sfarsit de an si starea de spirit a celor care de acum inainte isi vor aminti cu nostalgie de anii de liceu. Profesorii au strigat pentru ultima data catalogul pentru acea promotie din an terminal care a incheiat conturile cu ultimul bastion al severitatii si obligativitatii in studiu. Ce urmeaza este mult mai lejer si tine intr-o mai mare masura de maturitatea tanarului si de puterea sa de discernamant, de a alege ce este bine pentru el in viata. Ultimul sunet de clopotel a rasunat plin de regrete pe coridoarele unitatilor de invatamant, marcand astfel momentul despartirii atat de profesori, cat si de colegi, mult mai emotionanta daca stam sa ne gandim ca in anii de liceu se leaga primele prietenii mai trainice, mai "mature” din viata unui tanar. Iar dupa ultima ora de dirigentie, dupa intonarea eternului Gaudeamus, dupa momentele de ramas bun, fiecare dintre absolventii celor 12 clase a iesit spre viata, pentru ca, nu-i asa, ca in fiecare an, un astfel de moment marcheaza atat un sfarsit de drum, cat si un nou inceput. Nu stiu cati dintre noi se mai gandesc la astfel de momente. Poate o facem destul de des, comparand viata "fara griji” din copilarie si adolescenta cu anii responsabili care urmeaza. Sau poate le retraim cu adevarat doar prin copiii nostri, dar cu siguranta ca emotiile despartirii de anii petrecuti pe bancile scolii vor fi aceleasi…