Framantati de mii de alte ganduri si griji zilnice, oamenii de rand nu prea au vreme sa acorde atentie fleacurilor si palavrelor slobozite din flasnetele politicienilor. Pana la un punct, totusi. Adica, pana acolo unde ei simt ca, odata scapati din vedere, ultimii o iau de-a dreptul pe aratura, parasind calea normala. Cam asa stau lucrurile cu proaspetele reactii oficiale la referendumul organizat de Consiliul National (?!) al Secuilor in judetele Harghita, Covasna si Mures privind autonomia teritoriala a tinutului secuiesc.
Intr-o singura zi, ni s-au oferit doua pozitii, la cel mai inalt nivel, diametral opuse. Mai intai, presedintele PD, Emil Boc, apoi, seful guvernului, Calin Popescu Tariceanu, si, in final, presedintele tarii, Traian Basescu, au declarat raspicat ca referendumul este ilegal si neconstitutional, ca nimanui nu-i este permis sa se joace de-a secesiunea teritoriala intr-un "stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil", precum este proclamata Romania in Legea Fundamentala, la art. 1, alin (1). Romanul simplu, dar cu capul pe umeri, la auzul unor astfel de vorbe de la cele mai autorizate voci publice, ramane cu convingerea ca acesta este adevarul. Cu atat mai mult cu cat presedintele Basescu a rostit verdictul in prezenta omologului sau din Ungaria, aflat din... coincidenta la Bucuresti chiar cand chestiunea dadea in clocot. Gand la gand, cu bucurie, am adauga noi, fara vreo intentie de rautate cu iz nationalist.
Dar..., stupoare! La ceas de seara, dupa o intrunire de taina a coalitiei aflate la guvernare, rand pe rand, lideri ai UDMR, PD si PNL au schimbat macazul, sustinand fara echivoc ca nicidecum nu avem de-a face cu vreo fapta penala, ilegala, anticonstitutionala. Ca, in realitate, nu a fost un referendum, asa cum scrie la carte (Legea 3/2000), ci un nevinovat sondaj, un test popular, care nu contravine niciunei reglementari. Ceea ce nu pune in pericol ordinea de stat, fiind doar o consultare a opiniilor unor cetateni dintr-o zona a tarii asupra unei probleme de interes... local. Mai pe sleau spus, o chestiune minora ce n-ar trebui sa produca atatea frisoane si temeri nefondate. Pentru a-si argumenta schimbarea atitudinii la 180 de grade, toti l-au citat pe ministrul Vasile Blaga, cel care a studiat atent cazul si a adus linistea in Palatul Victoria. Mai, sa fie, ce sa mai pricepi din toata bazaiala asta?, se cruceste teleboborul ce si-a lipit ochii de sticla cu surprize, surprize. Sa nu fi stiut primii inainte de pranz ca secuii nu au facut referendum, ci doar s-au harjonit de-a sondajul, desi cunosteau rezultatul dinainte, toata misculatia dorindu-se a fi pusa la un viitor dosar catre autoritatile nationale si europene?
Uimitor, in toata aceasta perioada de agitatie generala privind nesocotirea Constitutiei, devine jocul lui Marko Bela, liderul UDMR. Neacceptand, chipurile, referendumul sau ce-o fi fost el, acesta reafirma ca organizatia pe care o conduce urmareste obtinerea autonomiei teritoriale. Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o! Asta a ce miroase, si nu de ieri, de alaltaieri, ci cam de multisor? Un vicepremier, membru de baza al guvernului ce a jurat pe Constitutie ca o va respecta, atenteaza fara jena la statul national unitar. Lui de ce nu-i cere nimeni demisia? Pai, cine sa cuteze? PNL-ul si PD-ul, adica fragila Alianta D.A. careia i se zgaltaie din toate incheieturile cocioaba puterii? In cine sa se mai propteasca, spre a-si prelungi, de pilda, agonia parlamentara?
Bineinteles, doar in UDMR, cu care in momentele de grava clatineala, recurge la tot felul de intelegeri compromitatoare, zguduind serios si temeiurile de tihna ale vietii noastre personale, nationale si de stat. Inchizand ochii la manifestari cu grad ridicat de pericol pentru integritatea teritoriala a tarii, din inguste interese partizane, toate partidele ce s-au perindat la guvernare in ultimii 17 ani au dat apa la moara reafirmarii hungarismului. UDMR-ul, mai viclean ori mai fatis, a profitat din plin de slabiciunile si neputinta politicienilor romani, dupa un plan bine pus la punct, in desfasurare de la Trianon incoace. De ce oare, sustin liderii acestei organizatii... culturale, de sorginte iliesciana, finantata vartos din bugetul public - prin participarea neintrerupta a zeci de reprezentati in parlament - ca, de pilda, statul roman nu ar mai fi un stat national, intrucat aici ar vietui alaturi de natiunea romana si natiunea maghiara, si nu minoritatea maghiara? Pentru a schimba Constitutia, moment in care s-ar putea actiona nestingherit pentru reinvierea spiritului Coroanei Sfantului Rege Stefan, asa cum ii indemna un presedinte de data recenta al Ungariei, Arpad Goncz: "Natiunea maghiara inca din primul moment - inainte si dupa tratatul trianonic - hotarat si ca un singur om, tine la deptul sau de proprietate asupra intregului Ardeal. Nu va exista nici o generatie ungara, oricat de grea i-ar fi soarta, care sa fie dispusa sa renunte la acest sfant drept istoric. Natiunea ungara e gata sa ia arma in mana, in orice clipa, pentru a-si exercita acest drept, sacrificandu-si pana si viata in aceasta lupta. Fara Transilvania nu exista statul ungar, nici misiune maghiara realizabila, nici viata maghiara." De luat aminte, spre destuparea creierelor tuturor celor care cedeaza santajelor si isi asuma riscuri incalculabile prin trocuri pacatoase. Regionalizarea Europei poate fi un pretext pentru o noua moda de satisfacere a unor vechi obsesii revizioniste.