A naibii problema si colaborarea asta cu fosta Securitate! Azi nimeni nu mai munceste. Toata lumea are treaba cu dosarele. Descoperirea fostilor turnatori si a fostilor ofiteri de Securitate a devenit sport national. Cine cistiga? Pai e simplu: cistiga in primul rind cel care descopera primul un nume de colaborator al Securitatii. Daca un ziar scoate din palarie un nume de politician, om de cultura sau de media care a turnat la Securitate, atunci creste notorietatea si vinzarea acelui ziar. Daca un colaborator este deconspirat de un politician, atunci vorbim de altfel de cistig: capital politic. Cel mai mult cistiga insa anumiti politicieni, care scapa in acest fel de niste colegi incomozi sau de niste adversari politici redutabili pina mai ieri. Cine pierde? Cel mai simplu se raspunde la aceasta intrebare astfel: Romania, turnatorul in cauza si partidul din care a facut parte pina mai ieri. Nu intimplator am trecut pe prima pozitie la "perdanti" intreaga tara. Ne facem de ris, ne dam singuri cu palma dupa ceafa. Trecutul pare sa aiba acum mai multa importanta decit prezentul si viitorul, semn ca ne prostim pe zi ce trece. Nu mai vedem padurea din cauza copacilor. Nu am invatat nimic din ceea ce ar fi trebuit sa ne invete istoria. Nu am invatat ca nimeni nu-ti da nimic pe degeaba, ca trebuie sa te ajuti singur. Ne dam singuri peste nas dezgropind un trecut murdar si urit mirositor. A fost Securitatea o structura de represiune? Da, o stim de pe vremea "marelui om" din Scornicesti, am recunoscut-o in fata intregii lumi acum 17 ani si ne asumam rusinea de a fi tolerat acest lucru atita amar de vreme. Au existat colaboratori ai securistilor? Ohoho! Un serviciu de informatii nu poate exista fara informatori. Cu totii sintem constienti de asta. Dar chiar vrem sa stim cine sint acestia? Ce ar aduce bun aflarea lor? De acord, daca eu stiu ca am fost urmarita si turnata, vreau sa stiu cine si pentru ce. Intr-o buna zi imi vad dosarul si vad ca m-au turnat colegul de scoala, vecinul, cumnatul si cel cu care imparteam in pauza de masa salamul de soia cu sfertul de piine luat pe cartela. Ma enervez, ma inraiesc, ma duc si le sparg geamurile turnatorilor si imi bat consoarta care - asa scrie in dosar, nu? - m-a inselat inca din primul an de casnicie. Apoi imi vad de viata mea mohorita, dar nu oricum, ci uitindu-ma mereu peste umar si cintarindu-mi atenta fiecare vorba. De ce? Pai mai pot avea incredere in cineva? Trancanici au fost si vor fi. Ca doar n-au intrat in pamint. Nu toti...