Ne plangem ca imaginea tarii pe hotare este proasta, ne e rusine cu ambasadorii gunoaielor si intersectiilor. Noroc cu sportul, ca mai scoatem si noi capul in lume, mai aud si strainii de noi, ne mai localizeaza pe harta cu ocazia deplasarilor echipelor lor in Romania. Desi avem reprezentanti in sporturi diferite, suma lor formeaza o echipa romaneasca ce ne aduce bucurii si ne mandrim cu ea, pentru ca isi aduc contributia mai mult decat alti politicieni si diplomati la imaginea tarii noastre pe mapamond, lucru recunoscut la un moment dat, cand cu meciul din sferturi Steaua - Rapid, chiar de catre presedintele Basescu. Daca noi, ca natiune, avem probeme cu selectarea valorilor pe plan extern si ne reprezentam prin alde Minune si minoritarul de la coltul strazii, in sport, selectia valorilor este naturala. Chiar si dintr-o tara saraca si fara multi bani investiti in unele sporturi, tricolorii nostri au facut cinste culorilor si au dat ce au avut mai bun in ei, uneori reusind sa intreaca tari si cluburi cu bugete mai mari de zeci de ori decat noi. In ultimul timp, managementul din ce in ce mai prost si-a cam spus cuvantul si nici macar sportivii cu sclipiri de geniu n-au mai facut fata piedicilor pe care insusi statul pe care il reprezinta le-a pus cu gratie si dezinvoltura. Banii se lasa greu atrasi si investiti in sport, programul guvernamental are alte prioritati. Si totusi noi, romanii, asteptam. O noua Nadia, un nou Hagi. Noi performante la nivel de cluburi. Si ni se umple inima cand vedem ba o finala europeana de handbal feminin romaneasca, ba o echipa de club ajunsa intr-o finala europeana de handbal masculin, ba una de fotbal care a jucat o semifinala europeana. Momente bune, momente mai putin bune, cu bucurii sau cu tristete, de apreciat insa faptul ca incepem incet-incet sa scoatem nasul in lume, timid, dar constant, ca in vremurile bune ale sportului romanesc.