Meciul de Cupa Davis cu Franta a mai convins odata, in cazul in care mai erau oameni care nu isi dadusera deja seama, ca tenisul din Romania, in general, si cel masculin, in particular, traverseaza un moment tare delicat. Numai privind locul de desfasurare al partidei, Sala Transilvania din Sibiu, ne gandim cu groaza ca in Romania nu se poate juca tenis cand afara este rece. Motivul? In afara de Polivalenta din Bucuresti, nicio alta sala din tara nu este adecvata acestui sport. Asa ca privim cu jind la televizor ce palate ale sporturilor exista in alte zari, unde tenisul este la el acasa, in vreme ce noi ramanem ruda saraca. A tuturor.
Toata lumea stie ca e o mare problema de infrastructura, insa, de la Revolutie incoace, o sala, macar una, unde sa joace echipa Romaniei de Cupa Davis, nu am saltat. Cu siguranta, banii se scoteau, pentru ca si alte sporturi si-ar fi facut loc, fara a mai pune la socoteala cati copii ar fi putut fi atrasi catre sport. Ma rog...
Cat priveste tenisul masculin, nu-s popa si nu-i cant Prohodul, dar il compatimesc. La 34 de ani, Andrei Pavel e clar ca nu mai poate, desi are o inima mult mai mare decat a multora care se bat cu caramida in piept cu ce fac ei pentru Romania. "Cneazul" si-ar da viata, dar nu-l mai ajuta organismul. Asa ca, trebuie s-o recunoastem cu amaraciune: dupa epoca Nastase-Tiriac, cu urcusurile Segarceanu si Andrian Voinea, o alta perioada de glorie se incheie. Trist este insa ca in spatele lui Pavel, cel care de 10 ani tot duce in spate echipa, nu s-a mai ridicat nimeni, Victor Hanescu zbatandu-se in mediocritate.
Asa ca trebuie sa ne imprietenim cu televizoarele si posturile de televiziune care transmit tenis pentru a-i vedea pe altii. Ca noi, in tara nu avem nici de unde transmite, si nici ce.