Nu-mi place si nu mi-a placut vreodata un anumit post de televiziune, care tine casnicele de ochii mari pana la ore tarzii in noapte pentru toate "anchetele jurnalistice" si pentru diverse talk-show-uri cu invitati obscuri. Fiind si eu pentru o zi casnica, am nimerit din intamplare cu butonul telecomenzii si pe acel post, unde pentru moment atentia mi-a fost retinuta de faptul ca nu intelegeam nici macar o iota din ceea ce se discuta acolo. Incercand sa aflu care era subiectul in propozitie, am sacrificat cateva minute, sa nu mor proasta. Rau am facut, pentru ca am ajuns sa ma oripilez la maxim! Era o ... sa-i zicem domnisoara, imbracata destul de provocator (cu fusta mulata destul de subtire pe fund) si cu bluzita decoltata, fara sutien. Parea ca a iesit la produs. La produs subiecte si audienta iesise de fapt duduia, ajutata de un cameraman procupat sa-i filmeze fundul, decolteul si miscarile lascive in timp ce desfasurau importanta ancheta la o sectie de politie bucuresteana si isi luau datele de la bietii oameni care erau de serviciu. Impropriu spus "isi luau datele". Mai degraba tipau, si jurnalista si cameramanul, exprimandu-si ideile in acelasi timp si acoperindu-se unul pe altul, cu voci ce depaseau in decibeli cele mai crizate tate din piata. Cazul se referea la o minora de 13 ani care ar fi fost violata intr-un centru de plasament, iar singura nemultumire a jurnalistilor era legata de o asa zisa declaratie a politiei cum ca fata si-ar fi dat acordul pentru acel act sexual. "Cum este posibil ca la 13 ani sa-si fi dat acordul? Pentru Dumnezeu, are doar 13 ani!", erau replicile care intrerupeau orice incercare a politistilor de a deschide gura, asta in conditiile in care raspunsurile lor erau de fapt asteptate de catre jurnalistii minune. Circul s-a prelungit pana cand m-am plictisit si am schimbat canalul, si probabil mult dupa. Deznodamantul l-am citit in presa din capitala de azi. Fata chiar isi daduse acordul,mai mult, fusese invatata cum sa faca de catre un "amic" bine intentionat si bine trecut de varsta pubertatii. Ce ramane este insa stilul de mahala al respectivilor reporteri si al respectivului post TV, care plictiseste prin programele searbede si prin lipsa de continut a emisiunilor. Prezenta lor pare a fi insa justificata pe piata mass-media, in conditiile in care au ceva audienta in randul unei anumite categorii a populatiei. Partea proasta este ca respectivul post incalca unul dintre principiile dupa care ar trebui sa se ghideze jurnalistica: sa informeze, sa culturalizeze, nu sa indobitoceasca.