Felix motanul s-a fript cu lapticul fierbinte. L-au prins cu limba umflata de atata stropit in urechi. Si ce este misto la faza asta e ca despre motanul Felix cele mai multe apropouri si comentarii le fac unii care si ei... au dat tarcoale la laptic (cascaval sa ii zicem sa priceapa iapa mai bine) si au stropit pe la urechi cu ochi albastri. Mai, tata, daca tot a fost situatia de asa natura sa trebuiasca (dar... nimic nu este obligatoriu, pana la urma) nitica stropitorie pentru a avansa in grad sau catarg, de ce nu stau aia de au turnat cuminti in banci acum? De ce vor, in continuare, sa aiba functii si distinctii? Asa s-au invatat, asa trebuie sa defileze toata viata - cred ei. Sa defileze, treaba lor, mai cu bun-simt, ca nu se stie niciodata. Apropo de Felix conservatorul, nu pot zice ca imi e un personaj simpatic. Simpatica imi e, de exemplu, tanti Mona. O stiti, tantea aia batoasa, care sta bine in sondaje. Cica nici ea n-a fost cuminte la viata ei. Mai exact, sotul ei, care pe vremea cica de trista amintire isi tinea soata Mona in puf. Ei, si ce e rau cu asta? Pai nimic - si, repet, imi place tare mult Mona liberala -, numai ca e putin cam imoral sa vina acum ea si sa faca pe moralista far' de pata. Insa, e posibil ca cel care facea confesiuni despre cum ii dadea sotului Monei spaga pe vremea comunismului (si pe care, si picata cu ceara n-am sa-i dau numele) sa fie rau intentionat. Adica sa fi mintit. Desi... putin, prea putin probabil. In fine, care ar fi concluzia acestor propozitii? Pai, e simplu: toti politicienii zilelor noastre (trecuti de 40 de ani, sa zicem) nu au constiinta curata. Nu au cum. Ba turnatori la Secu, ba afaceristi dubiosi, ba... dar hai sa nu lungim vorba si, cu scuzele de rigoare fata de cei care chiar nu au treaba cu mizeriile astea (ca, totusi, mai sunt cativa - nu multi -politicieni curati, chiar daca au o anumita varsta), trebuie adaugat ca sistemul de dinainte si nebunia din Romania de dupa '89 nu puteau decat sa stearga cu buretele parca buna credinta. Un fel de "victime" a evenimentelor din Romania, politicienii nostri cara in spate cate un sac de povesti de nepovestit. Lucruri nu prea frumoase, povestioare cu motani si mate moarte, ingropate sa nu puta a turnatorie, politicieni care se cunosc intre ei cu totii, chiar daca fac parte din partide diferite (acum, ca la un moment dat traiau fericiti cu totii intr-un singur partid), politicieni legati prin fire, cunostinte si relatii comune... Paienjenisul politicii e ametitor. Se tin unii pe altii in sah cu mai nou descoperita amenintare: "Daca zici de mine, zic si eu de tine ca ai fost stropitor!". Ca la romani...